Istoricul: Nu se cunoaşte nimic despre o viaţă monahală în părţile acestea, dar dealul numit Mănăstirea, de lângă sat, duce la concluzia că ar fi fost în vremuri mai îndepărtate o mănăstire în zonă. După 1989, credincioşii, de comun acord cu preotul paroh Isidor Berbecaru, au luat iniţiativa înfiinţării unei mănăstiri, idee îmbrăţişată de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Satmarului, la 14 august 1992 Episcopul Justinian sfinţind locul. Cu banii credincioşilor s-a construit biserica, sarcina lucrărilor asumând-du-şi-o preotul paroh Isidor Berbecaru. Urmează să se înceapă construcţia unei clădiri pentru stăreţie, chilii, trapeză şi bucătărie, după care se va popula Mănăstirea cu vieţuitori.

Descriere: Biserica este o construcţie de lemn pe temelie de beton, în formă de cruce, destul de spaţioasă, având lungimea de 25 m, iar lăţimea în zona absidelor naosului 12 m şi în pronaos 8 m. Este înaltă, cu ferestrele aranjate pe două etaje. Catapeteasma este din lemn sculptat, sculptură foarte frumoasă fiind opera preotului Gheorghe Niculescu din Buzău. Altarul este luminat de trei ferestre, una aşezată pe zidul din răsărit, celelalte două pe zidul din nord şi cel din sud. Pronaosul, care are şi balcon pentru cor, este luminat de trei ferestre pe zidul din nord şi două pe cel din sud. Are şi pridvor deschis susţinut de opt stâlpi de lemn sculptat şi împrejmuit cu un grilaj din lemn, înalt de 1 m. Uşa de la intrarea în pronaos, prin partea de vest este masivă din lemn de stejar, foarte frumos sculptat. La sud are o a doua intrare, tot pe o uşă din lemn. Turla este pe pronaos, înfundată în formă pătrată la exterior şi acoperită cu tablă cu solzi de peşte. În podul pridvorului este instalat clopotul bisericii. Pardoseala este din beton, cu duşumea de scândură. Acoperişul bisericii este cu tablă zincată. 

Altele: În mijloc satului, peste podeţul pârâului Botiza (care se varsă la nord în Iza), este biserica din Botiza construită în 1975-1977 şi sfinţită la 5 iunie 1988, cu hramul Duminica Tuturor Sfinţiilor.Este pictată de Andrei Răileanu. Numai la câţiva zeci de metri la nord, este bisericuţa din lemn, construită în secolul al XVIII-lea la Vişeul de Jos şi adusă la Botiza în 1899, când s-a renovat şi s-a pictat din nou de Dionisie Iuga cu fiica sa Aurelia. Din 1955 această biserică (fosta biserică satului până în 1977) a fost declarată monument istoric.

Accesul:

Este situat pe şoseaua Sighetul Marmaţiei-Vişeu, dreapta intersecţia Şieu-Botiza 10 km pe asfalt. Distanţa până la Sighet este de 50 km. Este la sud-est de Vişeul de Sus, unde se află şi protopopiatul. Mergând spre Vişeu putem vizita mănăstirile Dragomireşti şi Moisei, iar dacă mergem spre Sighet trecem pe lângă Mănăstirea Bârsana. Din mijlocul satului se merge în dreapta 6 km pe drum de piatră care duce prin satul Cătunul la Băile Băiuş. La 300 m în dreapta drumului, pe un platou de deal, este construită biserica, lângă cimitirul satului. La răsărit şi nord de biserică, urcă în continuare dealul acoperit cu fâneţe, iar la nord-vest mai în apropiere sunt culturi de câmp şi pomi fructiferi. În plan mai îndepărtat la 400 m este dealul mai înalt, acoperit cu păşune şi pădure.La sud şi sud-vest, peste sat, sunt de asemenea dealuri acoperite de păşuni şi păduri care continuă până la poalele munţilor cu vârfurile Sermeteş şi Văratec (1 358 m), aşa că privind de la biserică spre nord-vest, vest şi sud şi puţin spre sud-est, ni se oferă un tablou pitoresc mai rar întâlnit.