• blog
  • google plus Biserici Romania
  • contact
Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Tulcea

Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Tulcea reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Mănăstirea CELIC-DERE - Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Tulcea.


Istoricul: În sec. XVIII, călugări ardeleni veniţi din Muntele Athos stabilesc în această poieniţă, vatra monahală şi construiesc o bisericuţă din bârne de lemn şi lut, situată pe locul unde azi este cimitirul. Distrusă de incendiu, arhimandritul Atanase Livinencov (considerat ctitorul mănăstirii, 1800-1880 şi ale cărui oseminte se găsesc într-o mică raclă foarte frumos argintată, aşezată pe dreapta în paraclis) şi Dosotei Crihan construiesc în 1841-1844 o bisericuţă cu chilii în formă de patrulater, pe valea pârâiaşului Celic-Dere, azi fiind pe acel loc o troiţă care arată că aici a fost biserica. Numele mănăstirii este luat de la pârâul Celic-Dere (nume turcesc, în română însemnând pârâiaşul de oţel, aici fiind găsite arme din trecutul îndepărtat). În 1845 a fost transformată în mănăstire pentru călugăriţe (maicile au fost aduse din Basarabia), iar călugării au fost mutaţi la Mănăstirea Saon. După 60 de ani, construcţia s-a degradat datorită infiltraţiilor şi inundaţiilor. În 1901 episcopul Partenie C. al Dunării de Jos a pus temelia actualei biserici, după planurile arhitectului Toma Dobrescu din Bucureşti. Dar în 1902 lucrările construcţiei sunt întrerupte şi reluate abia în 1910 la iniţiativa episcopului Nifon Niculescu, cu sprijinul Ministerului Cultelor. Lucrările reluate după planurile arhitectului Dumitru Berechet continuă până în 1916 şi reîncep în 1924-1925. A fost sfinţită în 1932 cu hramul Adormirea Maicii Domnului de episcopul Cosma Petrovici.

Descriere: Biserica este construită în plan triconic, în stil clasic modern de tradiţie post-bizantină. Construcţia este caracterizată prin suprapunerea a două biserici. Subsolul iniţial a fost făcut ca gropniţă pentru păstrarea osemintelor, dar după sfinţirea din 1932 (cu hramul Izvorul Tămăduirii) i s-a dat altă destinaţie, ca paraclis, până în 1954. În exterior despărţirea celor două biserici este marcată de un brâu înconjurător. Are 3 turle, una mare pe altar-naos octogonală cu 8 ferestre înguste şi înalte prevăzute cu frumoase ancadramente în piatră şi două mai mici pe pridvorul închis aşezate dreapta-stânga tot de formă poligonală. Pridvorul deschis este susţinut de 4 coloane mari aşezate în faţă şi alte două (dreapta-stânga) care mărginesc peretele pridvorului închis. 

Pictura: Pictura în frescă este lucrată în anii 1927 - 1929, fiind opera pictorului Gheorghe Eftimiu, din Bucureşti. Este în stil românesc, cu elemente neobizantine.

Altele: Prin 1901 în mănăstire a funcţionat o şcoală primară şi una profesională în limba română. Au existat aici şi ateliere de pictură bisericească şi ţesături de broderie. Azi există un atelier de covoare. Mănăstirea deţine şi o colecţie de artă veche bisericească. 

Accesul:

Este situată la 25 km S-V de Tulcea şi 12 km vest de localitatea Cataloi aflată pe şoseaua Tulcea-Constanţa. Autobuzele din Tulcea-Cataloi-Teliţa au staţie în faţa mănăstirii Celic-Dere. De la Mănăstirea Cocoş se poate veni cu autobuzele de Niculiţel-Tulcea până la intersecţia Teliţa şi de aici la dreapta 7 km (drum asfaltat) până la staţia Celic-Dere (total 22 km). Pe acelaşi traseu cu 4 km înainte de intersecţia Teliţa vedem în stânga şoselei Mănăstirea Saon. Din staţia autobuzelor pentru Mănăstirea Celic-Dere până la biserica acesteia se parcurge 0,5 km. La intrarea în incintă trecem pe lângă clădirea din dreapta cu etaj, construită în 1919, la parterul căreia din 1954 este paraclisul, iar în stânga intrării clădirea stăreţiei şi a câtorva chilii. În incintă mai sunt şi alte clădiri pentru chilii, una dintre acestea fiind în faţa bisericii mari. Alte clădiri sunt în afara incintei, în spatele clădirii cu paraclis. De la intrarea în incintă mergem urcând uşor pe o alee înierbată mărginită de arbori coniferi, circa 150 m, urcăm apoi o scară de beton de 30 trepte până ajungem în faţa bisericii, după care urcăm încă 24 trepte de beton ca să ajungem în pridvorul bisericii. Acest urcuş ne face să înţelegem că biserica este construită pe un deal mai înalt decât restul incintei. În incinta mare a mănăstirii sunt parcuri cu iarbă, flori, arbuşti şi arbori, precum şi alei betonate pentru circulaţie, prevăzute cu bănci pentru odihnă.

©2015 Powered by Kival Media