Istoricul: Biserica a fost adusă în 1951 de Patriarhul Justinian (mare iubitor al bisericilor de lemn) din munţii Bucegi, de lângă Sinaia, unde fusese dusă în 1934 de regele Carol II la stâna Sf. Ana. S-a crezut decenii la rând că biserica îşi are originea în Vişeul de Sus - Maramureş, dar cercetările mai noi au stabilit că ea este din comuna Maioreşti de pe valea Mureşului. Datarea bisericii, datorită tipului ei arhaic, duce la secolul XVII. Restauratorul care a făcut demontarea şi montarea a avut îndrăzneala să-i aducă modificări. Astfel i-a adăugat turnul clopotniţei pe pronaos (la origine era separat), i-a schimbat uşa de la intrare şi i-a adăugat un pridvor susţinut de 4 stâlpi tot din lemn încrustaţi pe cele 4 laturi. La baza pridvorului în afară pe colţul de vest a sculptat două capete, unul de călugăr şi altul de călugăriţă, despărţiţi printr-o cruce, acreditând astfel ideea că biserica va servi cinului monahal. Cu ocazia restaurării i s-a schimbat şi hramul, din Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel s-a dat denumirea de Adormirea Maicii Domnului (Sfânta Maria Mare).

Pictura: Pictura naivă este executată în tempera direct pe lemn de zugravii satului. Este originală, fiind printre puţinele biserici de lemn din ţara noastră care şi-a păstrat integral pictura. Uşile împărăteşti sunt pictate de zugravul Andrei din satul Cornişte, corn. Adămuş, jud. Braşov. Ultima restaurare a fost făcută între 1982-1984. 

Altele: Mănăstirea se află în incinta casei de odihnă a preoţilor şi angajaţilor Patriarhiei, înfiinţată în 1928 de Patriarhul Miron. În 1965-1967 şi 1974-1977 casa de odihnă a fost renovată.

Accesul:

Este situată la 16 km sud de Constanţa, pe şoseaua Constanţa-Mangalia. Din Constanţa se ajunge cu maşinile de transport local până la Techirghiol şi de aici înapoi 200 m la dreapta pe strada Ovidiu nr. 5, Mănăstirea fiind pe partea stânga a străzii.