Istoricul: A fost ctitorită pe la începutul secolului al XIV-lea. Biserica din zid, la începutul secolului al XVIII-lea era în paragină. Biserica actuală din lemn a fost adusă aici dintr-un sat de munte. În anul 1978 a fost restaurată, dar, pe o placă de metal, o inscripţie arată că a fost refăcută şi în anul 1660. Tradiţia locală aminteşte că prin secolul al XVI-lea un călugăr cu numele de Martin, ar fi trăit în preajma acestei mănăstiri, într-o colibă din marginea pădurii. Pentru viaţa lui exemplară în rugăciuni, locuitorii îi spuneau Sfântul Martin, După care au botezat şi satul lor de pe Valea Combolului cu numele de Sânmartin. Tradiţia orală, transmisă din moşi strămoşi, datează înfiinţarea mănăstirii în jurul secolelor XV-XVI. Locuitorii satului au ţinut de această aşezare mănăstirească până în anul 1823, când este atestată înfiinţarea parohiei satului Sânmartin.

Descriere: Arhitectura de mici proporţii, în plan dreptunghiular, cu bolta interioară înlocuită printr-un tavan drept, purtând deasupra clopotniţă pe pronaos, sub formă de leagăn pe naos şi tronconică în altar , montanţi noi cu motive florale la intrare, aghiazmatar cu trei turle din 1860 . Pe lângă ea mai are construit, mult mai târziu din 1946 , un altar improvizat pentru slujbele de afară în aer liber şi un sopru pentru adăpostul cetăţenilor care ascultă slujba religioasă. 

Altele: Mănăstirea mai are şi azi unele icoane vechi, în stil bizantin , trecute, cu un colorit, vopsea de natură organică construite din scândură brută, cu o sculptură neaplicată , făcută în mod rudimentar.

Accesul:

Este situată în apropierea şoselei Tg. Mureş-Cluj prin Sântana de Mureş, care trece prin mijlocul satului. Distanţa până la Tg. Mureş este de 30 km. Din Reghin se poate veni până în satul Crăeşti, de aici pe şoseaua astfaltată până în Sânmartin 2 km. Aşezământul monahal este amplasat într-un cadru natural pitoresc, pe dealul împădurit, la 1 km de satul Sânmartin.