Istoricul: Aici a fost o mănăstire de călugări, Procov, care a funcţionat din 1636 până în 1762, când a fost desfiinţată de armata habsburgică. Bisericii mănăstirii i s-a dat foc, dar nu a ars. Se văd şi astăzi urmele focului la pereţii din altar. A fost dusă la Sângeorz Băi unde se află şi în prezent. Se intenţionează să fie readusă în mănăstire şi aşezată pe o fundaţie de beton la nord de actuala clădire paraclis şi chilii.

Descriere: Monumentul se înscrie în seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului 18, care cuprind un altar decrosat cu trei laturi îmbinate în unghi drept şi un naos cu bolta semicilindrică şi un pronaos deasupra căruia a fost amenajată tribună şi un turn cu o galerie deschisă şi coiful octogonal. Acoperişul în patru ape, unitar, se sprijină pe doi stâlpi la colţurile altarului. Ulterior, cu ocazia penultimei strămutări, biserica a primit un pridvor pe latura vestică, renunţându-se la accesul de pe latura sudică a pronaosului. 

Altele: În partea de est a clădirii este paraclisul în care se oficiază slujbele.

Accesul:

Este situată pe şoseaua Năsăud-Rodna Veche, intersecţie stânga în satul Cormaia, la 8 km nord de Sângeorz Băi şi la 12 km sud-vest de Rodna Veche. În apropiere, la circa 12 km este Mănăstirea Ilva Mare. De la pasajul liniei ferate din capul satului Cormaia se merge 4 km pe şosea de beton la stânga, paralel cu pârâul Cormaia (se varsă imediat după şosea în Someş), după care la dreapta pe drum pietruit încă 1 km. Drumul de beton duce de la intersecţie încă 3 km până la cariera de marmură. Ansamblul mănăstiresc este construit în Valea Piesei, pe terenul fostei mănăstiri Procov.