Istoricul: Mănăstirea s-a înfiinţat în 1992, cu binecuvântarea şi purtarea de grija a Mitropolitului Ardealului, Dr. Antonie Plămădeală, pentru înălţarea construcţiilor străduindu-se cuviosul monah Macarie Agachi. Schitul a fost ridicat pe proprietatea sa, având obşte de călugări. După retragerea părintelui Macarie şi a altui monah care l-a ajutat, conducerea lucrărilor a fost luată de părintele duhovnic, Arhimandrit Sofronie Stelian Achim.

Descriere: Este din zid, în forma de cruce şi în stilul bisericilor moldovene. Este compartimentata în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Catapeteasma este din lemn sculptat, la fel şi usile de la intrare. În dreapta altarului este construită camera vestmintelor. Lumina este primita în altar printr-o fereastra amplasată pe zidul de la răsărit şi alta pe zidul din nord; naosul, care are absidele circulare, largi şi adânci, este luminat de câte o fereastra pe zidul din sud şi alta pe cel din nord, iar pronaosul primeste lumină de la câte două ferestre pe fiecare parte (sud şi nord). 

Pictura: Pictura bisericii a fost realizată în frescă în anii 1999-2000 de pictorii Gabriela şi Sabin Dimleanu.

Altele: La 21 octombrie 2001, biserica a fost sfinţită de PS Visarion Răşinăreanu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Accesul:

Este situată pe şoseaua asfaltată Sibiu-Sălişte la numai circa 100 m în stânga ei. Poate fi văzută şi din vagoanele de tren, amplasarea ei fiind în apropierea liniei ferate, între gările Orlat şi Sibiel. Construită într-o poiană la poalele unei păduri, în punctul numit Sub Teiuş se află numai la 1/2 oră de mers faţă de Schitul Orlat, construit chiar în marginea nord-vestică a satului. Credincioşilor care se deplasează cu trenul le recomandăm să coboare în gara Sibiel, aceasta fiind mai aproape de mănăstire faţă de gara Orlat.