Istoricul: Ctitorul aşezământului este preotul paroh Ioan Popescu de la Biserica Icoanei din Bucureşti, de unde şi numele mănăstirii Icoana. Iniţial, Domnia sa a dorit să construiască pe proprietatea dumnealui din satul Cărpiniş, un aşezământ filantropic în care să-şi petreacă vara aici bătrânii săraci şi copiii orfani. Între timp, s-a gândit şi la latura spirituală a lor, aşa că va fi nevoie să se construiască o bisericuţă. Dar cineva va trebui să fie permanent aici pentru a sluji, aşa s-a născut ideea înfiinţării unei mănăstiri. ÎPS Mitropolit al Olteniei, Nestor, a fost de acord şi a aprobat înfiinţarea mănăstirii pentru călugăriţe.

Descriere: Biserica este o construcţie din grinzi de lemn pe temelie de piatră şi beton. Are formă de navă şi este compartimentată în altar, naos şi un mic pridvor, susţinut de stâlpi din lemn. Catapeteasma este din scândura (lambriuri). Lumina pătrunde în altar printr-o fereastră aşezată la est, iar în naos prin două ferestre la sud şi două la nord. Toate ferestrele sunt din lemn, dreptunghiulare şi apărate în exterior prin obloane de lemn. Geamurile sunt ornamentate. Pe naos, în apropierea altarului, este o turlă din lemn, deschisă de formă octogonală, luminată de două ferestre dreptunghiulare aşezate una la sud şi alta la nord. Pardoseala este din scândură, acoperişul de tablă de aluminiu. 

Altele: La sud de biserică şi în rând cu ea sunt trei construcţii din lemn pentru chilii, trapeza, baia. În faţa pridvorului, dincolo de aleea asfaltată, este o clădire din lemn cu cerdac, care are un salon de primire a oaspeţilor şi o clădire de cărămidă, casa bătrânească a ctitorului în care azi este trapeza şi bucătăria taberei de vară pentru copii. Încă mai la sud de acestea este o clădire mică din lemn, etajată, care, împreună cu cea din faţa ei, foloseşte copiilor veniţi în tabără şi bătrânilor. Apropiată de această clădire de lemn este o clădire din zid de cărămidă cu etaj şi cerdac la parter, cu coloane de beton, care aminteşte de stilul brâncovenesc în care funcţionează trapeza şi bucătăria obştei. La etaj, cerdacul este susţinut de stâlpi de beton în formă pătrată. Cerdacul va fi închis cu geamuri. Este acoperită cu tablă de aluminiu. Aflată la 50 m SV de biserică, clădirea va adăposti chiliile şi stăreţia. Actualele chilii din căsuţele de lemn, fără sobe, nu sunt corespunzătoare pentru a fi locuite în timpul iernii. Acestea vor fi folosite de bătrâni în perioada de vară.

Accesul:

Este situată la 36 km NE de oraşul Tg. Jiu, în dreapta şoselei Tg. Jiu-Novaci, la 250 m. La numai 5 km NV este Mănăstirea pentru călugări Crasna, iar la 8 km est de satul Cărpiniş este oraşul Novaci. Credincioşii care n-au mijloace de transport proprii se pot deplasa cu mijloace de transport publice din Novaci sau din Tg. Jiu, unele autobuze trecând prin staţiunea baleno-climaterica Săcelu. Din staţia de autobuze a satului Cărpiniş se vine înapoi 200 m, până la drumul asfaltat din stânga, care duce la mănăstire. Drumul spre mănăstire este mărginit pe ambele părţi de mici troiţe amplasate din 50 în 50 m, traseu original nemaiîntâlnit spre alte mănăstiri. Aşezământul este construit la 350 m vest de marginea satului, pe un teren plat. Incinta spaţioasă şi foarte largă este înconjurată de păşuni, culturi cerealiere, plantaţii de vii şi pomi. La est de biserică, în imediata ei apropiere, trece pârâiaşul Lung, care abia se prelinge vara pe mica lui albie cât un şanţ obişnuit din marginea drumurilor.