Istoricul: Viaţă monahală există aici încă din vremea Maramureşului voievodal. La 1614, Domnul Moldovei, într-o scrisoare adresată căpitanului Andrei Doczy, notează şi numele schitului Bixad, metoc al mănăstirii Vetiş. Pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, în timpul prigoanei austriece, la Bixad găsesc adăpost călugări, cărţi, alte odoare din vechile mănăstiri ale Belgradului şi Prislopului. Dar în 1701 soseşte aici arhimandritul catolicizat Isaia, împreună cu încă trei călugări, şi alungă monahii ortodocşi de la Bixad. La 15 mai 1703 este omorât şi el (Isaia) la Bixad. În deceniile următoare, curtea episcopală de la Muncaci trimite la Bixad călugări bazilitani de origine ruteană, care trec locaşul la catolicism.

Descriere: Biserica este o construcţie de piatră, în formă de cruce, sfinţită în 1771. Catapeteasma din stejar este foarte frumos sculptată de Ady Iosif din Baia Sprie. Naosul are abside înguste, dar adânci, de formă semicirculară, se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali, discreţi, în zid, care susţin arcada bolţii. Este pronunţată delimitarea pronaosului de pridvorul închis, prin cei doi stâlpi masivi care susţin arcada balconului. Din pridvorul închis se intră în pronaos pe o uşă de lemn în două canaturi, lată de 1,5 m şi înaltă de 2 m. În pridvorul închis se intră pe o uşă masivă de lemn, în două canaturi, dublată la exterior de o uşă metalică. Pridvorul are, pe o parte şi alta, câte o cameră, în care se intră din exterior, streaşina acoperişului pridvorului se prelungeşte mult în faţă ca o copertină şi este susţinută de două coloane de piatră. Altarul, naosul şi pronaosul primesc lumină de la câte o fereastră pe fiecare parte a zidurilor, apărate de grilaje metalice. Pardoseala este din plăci de ciment fin finisate şi ornamentate cu flori sau figuri geometrice. Are o turlă mare, închisă, pe pridvor, acoperită cu boltă, ca şi biserica. Pe cele două abside ale naosului mai sunt două turnuleţe. Faţadele exterioare sunt din piatră netencuită. 

Pictura: Pictura, în tehnica frescă, s-a executat în anii 1988-1989 de Dumitru Bănică din Bucureşti şi Gheorghe Bondoc din Vedea. Deasupra uşii de la intrare este pictată în centru, sus, Maica Domnului, iar mai jos, în dreapta şi stânga, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Altele: Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului a fost vreme îndelungată la biserica veche a mănăstiri Giuleşti, de unde a fost adusă la Bixad. În secolul ce a urmat, i s-a adus o serie de înnoiri, inclusiv cadrului pictural. Actuala pânză reprezintă fidel scena veche şi este o lucrare de artă de valoare inestimabilă. Vechea icoană era din secolele XVI-XVII.

Accesul:

Este situată pe şoseaua Satu Mare-Negreşti-Oaş-Bixad, la circa 50 km nord-est de Satu Mare (55 km cu trenul) şi 7 km nord-vest de oraşul Negreşti Oaş, în zona munţilor Oaş. Destul de aproape este actuala graniţă cu Ucraina. Din gară se merge pe strada principală, pe lângă şcoala elementară de 8 ani care este pe stânga, lăsăm parcul cu arborii lui seculari în dreapta şoselei, se trece pârâul Biacid, continuându-se drumul în sus, se trece şi pârâul Ulieşu şi apoi se intră pe strada Preventoriului la stânga (i se spune şi Bitaida), trecem şi pârâiaşul Valea Târşotului, începem un urcuş de circa 200 m şi pe platoul dealului este mănăstirea. De aici avem o minunată privelişte (dacă privim la sud, nord sau răsărit) cu casele împrăştiate pe văi şi după acestea, mai în spate, coama dealurilor acoperite cu păduri, printre care şi dealul Piatra Bixad sau Vârful Pietrei Ziscului, mai în spate.