Istoricul: Începând cu secolul XIX Mănăstirea Căldăruşani înfiinţează la Ceptura un schit cu destinaţie pentru călugări, ca metoc al ei. Activitatea monahală durează până când se pune în aplicare decretul 410/1959 când călugării sunt împrăştiaţi de aici. A rămas ca paznic şi îngrijitor al bisericii numai părintele Iezechel care îşi ducea existenţa din pomana credincioşilor. El trăia o adevărată viaţă duhovnicească şi de aceea era iubit de mulţi cetăţeni din împrejurimi care veneau să se spovedească şi să se împărtăşească la el. După moartea lui, biserica a fost complet neglijată, iar chiliile călugărilor au ajuns adăposturi pentru animalele Gospodăriei Agricole de Stat. Credincioşii din sat împreună cu părintele paroh Şendroiu au cerut reînfiinţarea schitului, care a fost aprobată de Sf. Sinod încă din anul 1996. Lipsind condiţiile de cazare şi mijloacele de existenţă (pământul fostului schit fiind în proprietatea IAS-ului) Schitul n-a putut fi încă populat. Azi se străduieşte să găsească mijloacele de finanţare în vederea executării reparaţiilor PC ieromonah Ilarion Pojoga.

Descriere: Biserica este cunoscută ca biserica călugărilor, dovadă a existenţei schitului, este construcţie din zid de cărămidă, în formă de navă, cu spaţiul repartizat în altar, naos şi pronaos. Altarul este luminat de o fereastră mare la răsărit şi alta mică la nord. Catapeteasma este din lemn. Naosul şi pronaosul primesc fiecare lumină de la câte o fereastră aşezată pe zidul din sud şi de la câte una aflată la nord. Pe pronaos se află o turlă înfundată de formă pătrată cu acoperişul în formă de bulb. A avut funcţie de clopotniţă dar în prezent nu mai are clopote. Intrarea în biserică se face prin sud pe o uşă din lemn în două canaturi. Ferestrele bisericii sunt toate din lemn, simple, dreptunghiulare, prevăzute în interior cu vergele metalice. Pardoseala bisericii este din lespezi de piatră. Astereala acoperişului în două ape îmbrăcată cu tablă, care trebuie înlocuită fiind toată degradată. 

Altele: La 15 m sud de biserică este o mică clădire din pământ bătut pe fundaţie de beton. Are o verandă de lemn şi este acoperită cu ţiglă. Zidurile au nevoie de reparaţii.

Accesul:

Este situat pe şoseaua Ploieşti-Buzău, la km 27 ramificaţie stânga sau venind dinspre Buzău la km 43 ramificaţie dreapta. Din Mizil până la ramificaţie sunt 7 km, iar de la ramificaţie până în centrul comunei sunt 4 km (deşi indicatorul arată 6 km), iar din centrul comunei până în Urlaţi sunt 9 km. Credincioşii care au mijloc de transport trenul folosesc gara Inoteşti, apoi prin spatele gării 350 m la stânga până în şoseaua Inoteşti-Ceptura, după care încă 650 m până la ramificaţia spre Ceptura a şoselei Ploieşti-Buzău. Din centrul comunei Ceptura se merge în continuare pe şoseaua asfaltată la dreapta spre Fântânele până la capătul satului Ceptura. De aici se merge la stânga pe drum pietruit şi după 500 m privind jumătate la stânga zărim pe deal silueta bisericii la care se ajunge după circa 1 km parcurs printre vii pe un drum betonat. Biserica călugărilor cum îi spun localnicii, este construită în mijlocul viilor fermei nr. 1 a IAS-ului, pe vremuri foste terenuri ale schitului. Mai există încă o biserică într-o fermă IAS la Valea Gardului, dar credincioşi necunoscători ai locului trebuie să întrebe de biserica călugărilor care este cea a schitului.