Istoricul: La 7 ani după înfiinţarea în 1470 a mănăstirii din Strâmba Fizesului, aceasta este împuternicită prin hrisov domnesc să înalţe încă un altar şi acesta a fost construit la Bălan, pe vatra actualei mănăstiri. Tradiţia spune ca biserica avea la temelie pietre sfinţite, aduse de călugării din Moldova, trimse de Ştefan cel Mare. Asemenea pietre au fost puse şi la temelia bisericii Strâmba, precum şi în alte patru biserici din zonă. Datorită vitregiei, biserica şi chiar Mănăstirea în întregime a fost distrusă de mai multe ori. Asemenea pietre au fost puse şi la temelia bisericii Strâmba, precum şi în alte patru biserici din zonă. Se găseşte şi azi în cimitirul satului. Pentru că începuse să se degradeze, a fost acoperită cu şindrilă în 1981/1982. Prestolul (Sfânta Masă) vechii biserici există şi azi în locul respectiv şi sătenii din zonă folosesc expresia La piatră. În 1850 o familie mai înstărită s-a gândit să facă în jurul Sfintei Mese un altar, la care mai târziu, credincioşii au adăugat naosul şi pronaosul. În 1983, ajunsă în stare de degradare, a fost acoperitî cu şindrilă. Însa în 1995 se află în aceeaşi situaţie nenorocită.

Descriere: Biserica Pavilionara este din bârna de brad căptuşită în interior şi exterior cu scândură. Are formă dreptunghiulară, fiind în lungime de 25 m şi lăţime de 13-14 m. Bolta din scândura de brad este de formă semicirculară. Este compartimentată în altar, naos şi pridvor închis. Catapeteasma este din lemn, fiind sculptate numai uşile împărăteşti. Este de asemenea sculptată strana cântăreţilor. Intrarea în pridvor şi din pridvor în naos se face prin uşi de lemn, în două canaturi. Are o turlă mică din lemn pe pridvor, acoperită cu tablă. Altarul este luminat de o fereastră aşezată la răsărit, iar naosul de câte două ferestre pe fiecare parte. Pardoseala este din beton, peste care urmează să se aplice duşumea de scândură, iar acoperişul din tablă zincată. 

Pictura: Pictura nu s-a executat, pereţii bisericii şi catapeteasma fiind împodobiţi cu icoane de lemn.

Altele: În 1996 s-a turnat fundaţia unei clădiri din zid pentru stăreţie, chilii şi paraclis având trapeza cu bucătăria la subsol. Erau asigurate şi o parte din materialele de construcţie. Cu 200 de ani în urmă, Mănăstirea avea o asemenea clădire. 

Accesul:

Satul Chendrea se află pe şoseaua Jibou-Cluj şi este deservit de autobuzele de Cluj, care vin prin Hida, precum şi de autobuzele , care merg din autogara Jibou (din spatele gării Jibou) până în satul Galpuia, dar având la intersecţia dreapta Galpuia staţie pentru Chendrea. Din această staţie se merge mai puţin de 1 km spre direcţia Cluj, în satul Chendrea, până la primul drum în stânga, care duce spre mănăstire. Pe acest drum pietruit care traversează şi pârâiaşul din marginea satului, se merge 3 km până în mănăstire, drumul fiind însoţit de linia de tensiune electrică. Complexul mănăstiresc este construit într-o poiană cu iarbă multă, înconjurată de dealuri parţial împădurite. La răsărit, în apropiere, este dealul Poiana Cocoşului, iar ceva mai departe dealul Agâului şi continuând drumul se ajunge în sătucul Poiana Schinului, apoi, după un alt deal, în dreapta, se află satul Trestia. La sud de mănăstire este pârâul Cornilor, numit azi pârâul Mănăstirii.