Istoricul: De la 1761 până la Revoluţia din 1989 nu s-a mai încercat reluarea vieţii monahale. După 1990, credincioşii din satul Berivoii Mari, împreună cu Părintele Aurel Rădulet vicar administrativ la Arhiepiscopia Sibiului, fiu al satului, au iniţiat reînfiinţarea mănăstirii şi au coordonat lucrările de construcţie. Până în 1994 s-a reuşit ridicarea unei construcţii în care s-a improvizat un mic paraclis şi s-au pregătit două chilii pentru cei doi vieţuitori existenţi la acea dată. În continuare s-a mai construit încă o clădire cu două chilii, trapeza, bucătărie, cămară şi dependinţe, s-a ridicat un altar de vară şi o bisericuţă, care a fost şi pictată. Hramul acestei bisericuţe este Înălţarea Domnului. Lucrările au fost conduse de inginerul Spanache Ioan, devenit frate în această mănăstire.

Descriere: Biserica este lucrată în stil brâncovenesc, specific locului. Întreaga arhitectură a ansamblului monahal de la Berivoii Mari a fost gândită şi proiectată după modelul cetăţilor fortificate, cu câte un bastion în fiecare din cele patru colturi ale cetăţii, având în centru biserica.

 Pictura: Biserică pictată în ulei.

Altele: Patru cruci vechi cu inscripţii în chilirică, greu descifrabile..

Accesul:

Este situată pe şoseaua Braşov-Făgăraş, din satul Recea ramificaţie stânga 7 km pe drum pietruit. Tot 7 km sunt şi din satul Berivoii Mari, dar drumul este nepietruit (aşa era situaţia în 1995). Din Făgăraş, aflat la 13 km nord, se poate circula cu autobuze de transport public până la Recea. Ansamblul mănăstiresc este construit într-o poiană largă, în depresiunea dintre doi versanţi ai munţilor Făgăraş.