Istoricul: O dată precisă despre înfiinţarea schitului nu este încă stabilită, dar se crede că este printre aşezămintele monahale vechi ale Olteniei. Documentele domneşti de acordare sau întărire a unor danii, precum şi caracteristica arhitecturii, duc la concluzia că a fost clădit în ultimele decenii ale secolului al XV-lea, mai sigur la începutul secolului al XVI-lea. Unii autori fixează datele 1500-1520. Nu se cunosc nici primii ctitori.

            Descriere: Biserica este în formă de cruce, cu împărţirea interioară în altar, naos, gropniţă, pronaos. A avut şi un pridvor din lemn până la reparaţiile din 1962. Altarul boltit este destul de spaţios, se termină sus cu o calotă sferică, în exterior fiind poligonal. Naosul se reazemă pe patru picioare de zid adăugate ulterior, cu o cupolă deasupra, refăcută la o dată necunoscută. În exterior, absidele naosului sunt poligonale. Gropniţa are arhitectură caracteristică destinaţiei cu boltire în semicilindru transversal. Pronaosul este în formă dreptunghiulară, boltit ca o calotă sferică. Turla s-a înălţat cu prilejul reparaţiilor din 1962. Tot în 1962 s-a pus pardoseala din cărămidă dublu presată şi s-a acoperit biserica cu sită. A fost consolidată cu subzidire, cu centuri armate. Pereţii exteriori sunt din cărămidă aparentă.

            Pictura: Pictura din anii 1771-1774 este făcută de Ieromonahul Daniil, ajutat de fraţii săi, meşter fiind zugravul Dumitru ierodiaconul.

            Altele: Dintre clădirile anexe iniţiale nu se mai păstrează nimic, dar s-a ridicat o casă nouă din cărămidă lângă schit, pentru trebuinţele vieţuitorilor.

Accesul:

          Este situat la sud de Drăgăşani, la o distanţă de 16 km, iar pe jos, peste deal, de 10 km. Autobuzele de Drăgăşani ajung până la 1 km de schit, de mai multe ori pe zi. Se poate veni şi cu autobuzele care circulă pe şoseaua Rm. Vâlcea-Slatina. Cei care folosesc trenul pe linia ferată Piatra Olt-Drăgăşani-Rm. Vâlcea, coboară la gara Zlătărei. Din gară până la primăria Ştefăneşti este 1 km, iar de aici, în continuare, prin satele: Ştefăneşti, Dobrusa de Jos, Dobrusa de Sus, încă 6,5 km până la schit. Schitul este amplasat la gura a trei văi, la marginea satului Dobrusa de Sus, în partea de vest a lui şi aproape de malul pârâului Dobrusa. La circa 400 m în nordul schitului este pădurea satului. În jurul lui sunt viile Episcopiei, din care se asigură vinul pentru slujbele religioase la bisericile din eparhie, Schitul fiind metocul Episcopiei Râmnicului.