storicul: Îşi trage numele de la poziţia locului, Poiana Gura-Văii, care între timp a ajuns Govorei. Până în anul 1700, aici a existat numai o moşie a mănăstirii Dragomirna. Viaţa monahală a început după anul 1700 sub conducerea monahului Avramie. Acesta ridică în 1742 prima bisericuţă din lemn, pe locul unde s-a găsit icoana Sfântului Ioan Botezatorul îngropată în pământ. Terenul a fost donat de Ioan Govorei, de aceea există şi varianta că numele mănăstirii vine de la el. Biserica degradându-se, a fost reconstruită în 1859-1866 de egumenul Vitalie Lemnea, care a mutat-o câţiva metri mai la răsărit, făcând sub ea gropniţa actuală în care au fost depuse oasele ctitorilor decedaţi. În perioada 1861-1866, Episcopul Chesarie Sinadon, locţiitor de Mitropolit al Moldovei, a donat multe obiecte de cult Goroveiului şi a argintat pe cheltuiala sa icoana Sfântului Nicolae, pe care a aşezat-o în locul icoanei hramului. Bisericuţa, încă în construcţie, a primit hramul Sfântul Ierarh Nicolae. În anii 1830-1834 sub stăreţia Arhimandritului Macarie Jora s-a construit o altă biserică mai mare, din zid de cărămidă şi s-a argintat icoana Sfântului Ioan Botezătorul (în 1834) fiind apoi poleită cu aur în 1868. Icoana, pe seama căreia au fost puse mai multe minuni, a fost aşezată la loc de cinste, în stânga interiorului bisericii. Între 1852 şi 1888 sub stăreţia Arhimandritului Vitalie Lemnea, ajutat de obşte, a crescut prestigiul mănăstirii Govorei. Pe lângă reînnoirea bisericuţei mici el repară şi pictează biserica mare, reface catapeteasma, face cafasul (balconul) şi multe reparaţii gospodăreşti. De la 1888-1892, Ieromonahul Visarion Răileanu înfrumuseţează stăreţia, construieşte noi chilii, face veştmântăria şi pridvorul în biserica mare, pe care o pictează din nou şi tencuieşte în interior biserica mică. Murind în 1892, este urmat până în 1898 de Arhimandritul Ambrozie Bosânceanu, care şi el construieşte chilii noi, consolidează biserica mare, reînnoidu-i catapeteasma şi icoanele pe care le-a avut, tencuieşte biserica mică în exterior şi face reparaţii capitale la chiliile egumeneşti, construite în 1844 de Arhimandritul Ierotei Lemnea, ctitorul şi egumenul mănăstirii Gorovei. În perioada 1977-1980, cu binecuvântarea Mitropolitului Teoctist al Moldovei şi Sucevei şi pe cheltuiala Mitropoliei, pe ruinele construcţiei de la 1844 s-a reconstruit casa oficială şi stăreţia. Această clădire este aşezată la sud-est de biserica mare perpendicular pe aceasta (orientare sud-nord) partea sudică a ei venind până în biserica mică. În anii 1981-1984, tot la iniţiativa Mitropolitului, controlul tehnic al Mitropoliei a constatat starea de degradare a bisericii mici, prin putrezirea bârnelor între tencuirile interioare şi exterioare, ca urmare dispunându-se reconstrucţia din cărămidă în acelaşi stil şi formă.

Descriere: Biserica mare este o construcţie în formă de corabie din zid gros de un metru. Spaţiul interior este compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul este spaţios, luminat de o fereastră la est. În dreapta are o mică construcţie-veştmântărie, adăugată mai târziu. Catapeteasma din lemn sculptat, aurită, se prelungeşte în înălţime până la boltă. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare absidă. Abisidele sunt foarte largi şi puţin adânci. Se delimitează de pronaos prin arcadă ce susţine bolta şi doi stâlpi laterali, împlântaţi în ziduri. Pronaosul, mai puţin spaţios decât naosul, are cafasul (balconul) pe toată suprafaţa lui. Este luminat de o fereastră aşezată la sud. Ferestrele din altar, naos şi pronaos sunt din lemn, înalte, largi, terminate în arc, cu grilaj metalic la mijloc. Pridvorul foarte spaţios este luminat de câte o fereastră la sud, nord şi la vest. Ferestrele din nord şi vest sunt dreptunghiulare, cea din sud se termină în arc. Toate trei au grilaje metalice la interior. Intrarea în pridvor se face prin partea sudică, printr-o uşă masivă de stejar sculptat, într-un canat. La fel este şi uşă de intrare în pronaos, aceasta fiind şi întărită metalic. Turla este oarbă, aşezată pe pronaos. Este din zid, de formă pătrată şi este acoperită cu tablă ca şi biserica. Pardoseala în toată biserica (inclusiv pridvorul) este din beton. Faţadele exterioare sunt tencuite şi văruite în alb. Are stâlpi de susţinere (contraforturi) atât pe faţada sudică, cât şi pe cea nordică. Deasupra ferestrelor, între acestea şi cornişe, în zona naosului şi pronaosului, sunt ocniţe cu pictura ştearsă. De jur-împrejurul bisericii sunt trotuare largi, din beton.

Pictura: Paraclisul este pictat în frescă, în stil neobizantin, de Ioan şi Daniela Moldoveanu din Bucureşti.

Altele: Frumuseţea acestei mici biserici este sporită de exteriorul împodobit cu 63 de ocniţe, toate pictate cu sfinţi români sau cu sfinţi care au moaşte la noi. Clădirea stăreţiei, situată pe locul vechiului arhondaric, a fost zidită între 1979-1984.

Accesul:

          Este situată pe şoseaua Dorohoi-Suceava, ramificaţie stânga după 11,5 km sud-vest de Dorohoi, după care 2 km până în mănăstire, din care 1 km prin pădure.La 4 km vest de mănăstire este comuna Vârful Câmpului. Complexul mănăstiresc este construit într-o poiană largă, la 300 m sud de satul Gorovei.