Istoricul: Biserica este monument istoric, întemeiată în jurului anului 1765 pe vatra unui schit mai vechi din secolul XVII de către ieromonahul Pahomie Giorgiu, întors în locurile de baştină de la Strâmbu, după aproape 30 de ani de vieţuire la Mănăstirea Putna, din Moldova. S-a dorit să fie ca o continuitate a altor mănăstiri ce-au existat în aceste locuri ca: Valea Fanta, în hotarul satului Strâmbu, Dealul Podului (la Chiueşti), Leorda şi Casei, toate dărâmate în vremea prigoanei din 1700, din ordinul Mariei Tereza care forţa catolicizarea credincioşilor ortodocşi. Din anul 1790 Mănăstirea a fost luată sub îngrijirea preoţilor din parohia Strâmbu. Între anii 1830 şi 1858, în modestele ei chilii s-a înfiinţat o şcoală pentru copiii din împrejurimi, aceştia învăţând aici scrisul şi cititul, rânduielile bisericeşti şi exersând citirea psaltirii şi ceaslovului. Totodată deprindeau şi multe lucruri gospodăreşti.

Descriere: Biserica veche este biserică din lemn pe fundaţie din zid, de dimensiuni mici, compartimentată în altar, naos, pronaos. Are şi un pridvor deschis, spaţios, susţinut de doi stâlpi din lemn în faţă (stânga-dreapta) şi doi în spate (dreapta-stânga), pardoseala lui este din ciment şi de jur-împrejur are un grilaj din lemn înalt de 1 m. Catapeteasma este din lemn cu sculptură numai în partea superioară, uşile împărăteşti şi diaconeşti. Are o turlă pe pronaos cu funcţie şi de clopotniţă, este la bază în formă pătrată şi în partea superioară ţuguiată. Altarul este luminat de câte o fereastră la răsărit şi la sud, alta foarte mică pe stânga, naosul primeşte lumina de la câte o fereastră la sud şi nord, iar pronaosul numai de la o fereastră în partea de sud. Ferestrele sunt din lemn, simple, fără grilaj metalic. Uşa de intrare în naos este din lemn nesculptat. Pardoseala este din scândură, iar acoperişul bisericii (inclusiv turla şi pridvorul) este cu şindrilă. Faţadele exterioare sunt tencuite şi zugrăvite în calciu. 

Pictura: Pictura paraclisului a fost executată în tempera în anii 1993-1994, de pictorul Vasile Niţescu, din Bucureşti. În culoarul de trecere din naos la chilii sunt pictaţi sfinţii români: Constantin Brâncoveanu şi fiii săi, Sfântul Ierarh Gherasie de la Râmet, Sfântul Cuvios Antonie de la Iezeru Vâlcea, Sfântul Cuvios Ioan Hozevitul de la Neamţ, Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop, Drept Credinciosul Ştefan cel Mare şi Sfântul Ierarh Antim Ivireanu.

Altele: În biserica mânăstirii, în naos, lângă icoana Maicii Domnului se află o raclă unde se găsesc fragmente de moaşte de la şaptezeci şi doi de sfinţi, inclusiv câţiva stropi din Sângele Mântuitorului Iisus Hristos şi un fragment din crucea pe care Acesta a pătimit. 

Accesul:

Este situată la 25 km nord-vest de oraşul Dej şi la 9 km de centrul comunei Chiueşti prin care trece şoseaua Cluj Napoca-Dej-Tg. Lăpuş.Din Dej în zile de lucru este autobuz, cu plecare la ora 16, care are staţie la intersecţia cu Valea Casielului şi de aici 2 km pe drum pietruit (ca şi din Chiueşti până la această intersecţie) care în timpul verii este plăcut de străbătut pe jos, la umbra copacilor însoţiţi, când pe o parte, când pe alta, de susurul pârâului Casiel. Aşezământul monahal este construit în peisajul cătunului Valea Casielului, în dreapta drumului, la poalele unui deal acoperit de pădure.În faţa mănăstirii, precum şi la nord de ea, sunt de asemenea dealuri acoperite de pădure.Intrarea din drum spre biserică se face pe o alee pavată mărginită de flori şi arbuşti.Tot o asemenea alee ne duce din biserică la complexul de construcţii spre vest 100 m, unde se află stăreţia, trapeza, bucătăria, chiliile şi noul paraclis. Se poate intra la paraclis din complexul de construcţii şi direct din drum, pe o poartă mare din stejar frumos sculptată. Incinta are o suprafaţă apreciabilă (păşune, fâneaţă) şi cu ceva pomi spre deal. În mare parte este împrejmuită cu gard de ulucă. De la mănăstire, în satul Strâmbii, se merge pe drum de piatră 5 km, iar mai direct peste deal 3 km.