Istoricul: Viaţa monahală a început aici pe la jumătatea secolului al XVI-lea, Mănăstirea numindu-se atunci Sihăstria din Plăişor, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. Era, ca şi astăzi, aşezată pe dealul Plăişorul Cioarei, de unde şi numele. Mai târziu era cunoscută ca Mănăstirea de la Cioara sau Afteia şi era metoc al mănăstirii Cozia. Pe la jumătatea secolului al XVIII-lea, conducerea mănăstirii a avut-o cuviosul Sofronie Mărturisitorul, care provenea dintr-o familie de preoţi prin tradiţie, tatăl său a fost parohul satului de la 1680-1720, după care a urmat, între 1720 şi 1750, fiul său, Sofronie (călugărit). În timpul cât a fost stareţ, Mănăstirea a devenit principalul centru de luptă pentru apărarea credinţei strămoşeşti împotriva unirii bisericii cu Roma. După ce a luptat cu înverşunare, conducând mişcarea românilor împotriva Uniaţilor în anii 1759-1761, Sfântul Sofronie s-a retras la Mănăstirea Robaia şi apoi s-a stabilit la Mănăstirea Curtea de Argeş.

 Descriere: Biserica s-a construit între 1934 şi 1950, din lemn de stejar, pe fundaţie de piatră, prinsă în mortar de var. Stilul arhitectural este în formă de navă. Iniţial s-a acoperit cu şindrilă, iar din 1965 s-a acoperit cu tablă zincată. Are două turle, acoperite tot cu tablă. Ctitorul noului aşezământ este preotul paroh Constantin Oancea. Sfinţirea bisericii s-a făcut la 21 mai 1952 de Episcopul Nistor, stareţul mănăstirii Sfânta Treime din Alba-Iulia (din 1976 catedrală şi sediul Episcopiei nou reînfiinţată). Viaţa monahală a fost reluată în 1975. În 1978 întreg corpul clădit al bisericii a fost placat cu sită de brad de către iscusiţi meşteri din Moisei-Maramureş, tencuielile interioare, burduşite din cauza ploii, au fost refăcute şi pregătite pentru pictură.

Pictura: Pictura în frescă a fost realizată de pictorul Nicolae Gavrilean din Suceava şi ucenicii săi L. Dumitrava şi R. Gherghean, în anul 1981.

Altele: În incinta mănăstirii este o clădire foarte frumoasă pentru stăreţie, trapeza, bucătărie şi chilii.

Accesul:

          Este situată la 25 km de oraşul Sebeş şi 20 km de comuna Sălişte.Din Sebeş sunt autobuze de transport public care circulă până la Strungari, sat aparţinător comunei Pianu de Sus. Din Strungari se merge pe drum forestier pietruit, o oră şi jumătate până la troiţa de pe stânga drumului, după care se urcă pe o potecă până la casa lui Nicolae Vinăreanu, prin curtea căreia se trece, se continuă prin poiana cu păşune, se intră în pădure, prin care se mai merge încă 10 minute până la mănăstire. Pentru cei cu mijloace auto, de la troiţă continuă drumul care apoi face la stânga până ajung în mănăstire. Dacă se vine de la Tău prin Şugag, cu autobuzul din Sebeşel, se merge până la Răchita şi de aici mai sunt 3 km până în mănăstire. Din Cugir se poate veni peste deal, prin Râul Mare, Valea Cruşeri, Calene.