Istoricul: În secolul al XVI-lea aici a existat un schit de călugări, desfiinţat de stăpânirea austriacă. Cu timpul s-a ridicat în acest loc o troiţă din beton şi piatră, ulterior înlăturată de comunişti. Credincioşii din Câmpulung, prin Rozalia Răiescu, au ridicat o capelă căreia, la dispoziţia primarului din Vatra Dornei, un consătean i-a dat foc. Rozalia a murit de supărare, iar incendiatorul a murit şi el într-o mină. Primarul a paralizat şi după câteva luni a murit şi el. În anul 1991 învăţătorul pensionar Pircu Nicolae Botoşenean, cu serviciul în această zonă, a avut o viziune cu Maica Domnului, care i-a spus să ia iniţiativă şi să construiască o mănăstire în locul schitului dispărut. Viziunea a fost pusă în practică şi în 1992 Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor, prin preotul Dragoş Păduraru, începe construcţia bisericii, căreia s-a turnat fundaţia şi s-au pus mai multe bârne pe temelie. Lucrarea s-a continuat după 8 iunie 1992 de Arhimandritul Ilarion Neagoe ca delegat al Arhiepiscopiei (în 1996 când am vizitat a doua oara Mănăstirea era stareţul ei). Ca o minune, după 2 ani şi 3 luni de la începerea construcţiei, fără sponsori şi fără salarii, Dumnezeu şi aleşii lui au făcut ca la 21 august 1994 biserica terminată să fie sfinţită. Dar nu numai biserica a fost terminată în 1994, ci şi încă două clădiri (numai parter) şi un grajd în care se află şi trei chilii folosite ca arhondaric (cazarea credincioşilor).

Descriere: Biserica este o construcţie din bârne de lemn, pe fundaţie de piatră, în formă de cruce, cu spaţiul compartimentat în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul este spaţios, având 4 m lungime. Are o cameră veştmântarie pe dreapta şi este luminat de două ferestre aflate la răsărit. Catapeteasma este din lemn de stejar, cu o sculptură foarte frumoasă, executată de Octavian Moise din Câmpulung Moldovenesc, ajutat de Simion Sfet din Suceava. Pictura catapetesmei este opera pictorului Ierhan din Sadova-Câmpulung. Naosul are absidele foarte largi. Este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord. Se delimitează de pronaos prin doi stâlpi laterali din zid şi lemn, care susţin arcada bolţii. Pe naos şi o parte din altar este o turlă mare deschisă, de formă octogonală, luminată de patru ferestre. În faţa ei, pe pronaos, este o altă turlă înfundată, mai mică, de formă pătrată. Pronaosul primeşte lumină de la două ferestre la sud şi alta la nord. Are balcon în care se ajunge prin scara aflată într-o încapere aşezată la vestul pronaosului. În stânga este şi o a doua magazie. Intrarea în pronaos se face prin două uşi masive de stejar, una din pridvor şi alta direct de afară. Pridvorul este luminat de o fereastră mare aflată la nord. Intrarea în pridvor se face printr-o uşă de lemn, în două canaturi. Susţinerea pridvorului este făcută de doi stâlpi de lemn sculptati, aşezati lateral pe latura nordică. Toate ferestrele bisericii sunt din lemn, dreptunghiulare, terminate în arc. Pardoseala este duşumea de scândură, iar acoperişul, din tablă de aluminiu. Faţadele exterioare sunt căptuşite cu scândură lambriu. La nord-vest de biserică este clădirea pentru stăreţie şi trapeza. Este o construcţie din zid etajată şi cu balcon. 

Pictura: În 1996 biserica era tencuită in interior, pregătită pentru a fi pictată în tehnica frescă.

Altele: Clopotniţa, construită la 25 m vest de biserică, s-a sfinţit pe 11 august 1996. Este din lemn, pe fundaţie de piatră, acoperită cu tablă de aluminiu. Are instalate trei clopote. Accesul spre biserică şi între clădiri se face pe trotuare din beton. În incintă se intră printr-o poartă monumentală din stejar, în faţa căreia s-a ridicat pe o temelie de un metru o frumoasă troiţă înaltă, cu Maica Domnului, avându-l alături pe Sfântul Ioan Evanghelistul. 

Accesul:

Este situată la 8 km sud-vest de oraşul Câmpulung -Suceava la 100 m în dreapta drumului asfaltat care duce la cabana Rarău. De la ramificaţia spre cabană se face dreapta încă 6,5 km până la Mănăstirea Rarău. După ce se iese din zona construită a oraşului, suntem însoţiţi când pe o parte, când pe alta de pârâul Izvorul Alba cărei apa albicioasă şi învolburată curge cu viteză la vale printre bolovanii mari de piatră şi bucăţile de stâncă aduse de apele dezlănţuite furios în timpul marilor ploi şi furtuni. După ieşirea din oraş, circa 1/2 oră se merge printre dealuri acoperite cu păşuni şi fâneţe, pe care sunt numeroase adăposturi pentru animale, care din primăvară până în iarnă sunt aduse aici la păşunat. Din loc în loc se întâlnesc case de vacanţă, aparţinând celor care au ştiut să profite de situaţia creeată în urma revoluţiei din 1989. După 2 km se intră într-un codru masiv de conifere şi urcuşul începe să fie mai abrupt. Aşezământul mănăstiresc este construit pe un platou (mărit artificial cu buldozerele) de deal aflat în mijlocul pădurii.La sud şi sud-vest, dealul acoperit de pădure, se tot înalţă în continuare.