Istoricul: Schitul a fost ctitorit în 1547 de credincioşii satului Malu. La început a fost populat de călugări, apoi după renovarea din 1600 devine schit de călugăriţe,ca apoi după puţini ani (1610) să fie iarăşi schit pentru călugări. A fost reparat şi reclădit în mai multe rânduri. În 1825 de monahul Neofit şi Mihai Radovici după stricăciunile suferite la cutremurul din 1802. Apoi în 1932 când păstorea patriarhul Miron Cristea, s-au făcut reparaţii din temelie, tot atunci renovându-se şi pictura. Arhimandritul N. Manu şi fostul superior Nichifor, cu ajutorul mai multor credincioşi au cumpărat un clopot.

   Pictura: Pictură neobizantină la exterior şi autentic românească la interior, cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi cea nouă, mai mare, unde s-a pictat momentan numai altarul, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel.

Accesul:

          Este situată la circa 8 km vest de Câmpulung Muscel. Se ajunge destul de uşor la mănăstire, autobuzele de transport public circulând de mai multe ori pe zi din Câmpulung până la primăria comunei Bughea de Jos. De la primărie după 200 m se intră la stânga în pădure pe un drum forestier care după 3,5 km ne duce în incinta mănăstirii, aşezată pe dealul Ciocanul în mijlocul pădurii.De aici, privind spre răsărit, sud, sau sud-est, ni se înfăţişează o panoramă deosebit de frumoasă: culmi muntoase, sub ele dealurile înalte, iar la poalele dealurilor un lanţ de sate. Pe vreme senină de la stânga la dreapta vârfurile: Clăbucet, Nucşoara, Voievoda, Iezeru Mare, Iezeru Mic, Boldu, (la mai mică altitudine acoperit cu brad) în spatele lui Păpuşa, dealul Mataului (se spune că e cel mai înalt din ţară) şi mai jos Ciocanul (pe care este mănăstirea). Satele care se văd: Cândeşti (stânga) apoi spre dreapta Albeşti, Bughea de Sus, Bughea Băi, Bughea de Jos. Mai jos de mănăstire este pârâiaşul Valea Ciocanului care se varsă în râul Bughita ce trece prin Bughea de Jos.