Istoricul: Schitul Răţeşti (aşa apare în acte până la 1868) este ctitoria oşteanului Dragomir şi a soţiei sale jupâneasa Voica, probabil la sfârşitul sec. XVI. Primul document domnesc despre existenţa schitului este din 6 mai 1634 când monahul Sofronie de Gomoeşti (lângă Buzău) donează teren la Gomoeşti şi două pogoane de vie în Muscel. O altă mărturie indirectă despre existenţa schitului există într-un act din 21 ianuarie 1652, în care printre cei ce dau mărturie că Dragomir Căpitanul stăpânea moşia Răţeşti figurau Damaschin Călugărul, Daniil Călugărul şi Popa Dumitru călugărul, vieţuitori în Schitul ctitorit de căpitanul Dragomir.

Descriere: Biserica este de proporţii monumentale având 30 metri în lungime, 15 metri lăţime, construită pe o temelie de piatră de un metru şi cu înălţimea până la acoperiş de 10 metri. Este de plan triconic, cu pronaosul dezvoltat în lărgime. Are 3 turle construite din scândură: una mare pe naos de 12 metri în formă octogonală şi două mici pe pronaos, în formă pătrată, toate prevăzute cu câte 4 ferestre. Naosul este delimitat de pronaos prin două coloane puternice, care susţin o arcadă a boiţei. Este luminat pe fiecare parte de câte o fereastră mare, pronaosul tot de către o fereastră pe fiecare parte, dar mai mici decât ale naosului. Pridvorul închis, are ferestrele şi mai mici. Toate ferestrele sunt prevăzute cu grilaje metalice. Pardoseala bisericii este din scândură, iar acoperişul din tablă albă. 

Pictura: Pictura a fost pictată în frescă între 1843-1844 de pictorul Nicolae Teodorescu, conducătorul şcolii de zugravi de la Episcopia Buzăului, ajutat de nepotul său Gh. Tattarescu, elev al şcolii. Episcopul Chesarie, impresionat de pictura din pronaos lucrată de Tattarescu, i-a apreciat talentul şi l-a trimis cu bursă să studieze la Roma. Din perioada cât a lucrat la Răţeşti se mai păstrează azi în muzeul Episcopiei Buzăului o icoană cu tetrapod cu două fete Sf. Treime (semnată jos în coltul din dreapta Tattarescu pictor) şi Iubirea lui Hristos, tot tetrapod ce reprezintă pe o faţă sfinţii 40 de mucenici, iar pe cealaltă Sf. Dimitrie şi Gheorghe având jos în stânga semnătura (Tattarescu).

Altele: Ca elemente de artă sculpturală biserica prezintă catapeteasma, iconostasul, strana arhierească, opere ale atelierului de sculptură de la Episcopia Buzăului. 

Accesul:

Este situată la cca. 30 km N-V de Buzău, şoseaua Buzău-Braşov intersecţia Berea, care străbate o zonă frumoasă cu plantaţii pomicole la Verneşti şi Cândeşti. În drum se poate vizita biserica veche din Cândeşti care păstrează în pridvorul deschis o interesantă pictură din sec. XVIII. şi tot la Cândeşti este clădirea sediu a staţiunii de cercetări pomicole, care în verile anilor 1902-1903 a găzduit pe marele pictor Nicolae Grigorescu. După trecerea podului peste Buzău se continuă drumul spre Pârscov, care, în satul Răţeşti coboară la stânga, dar pentru mănăstire se continuă drumul şerpuit care merge la Negosina, trecând prin faţa mănăstirii.Din şosea se intră la stânga printr-un portal de beton şi după câţiva metri ne apare în faţă clopotniţa - clădire monumentală, prin gangul căreia intrăm în incinta mănăstirii.Din comuna Berea sau din gara Berea unde coboară credincioşii şi până în mănăstire sunt 8,5 km. Se poate veni şi din gara Ojasca, dar numai în situaţia când râul Buzău nu este umflat, în această zonă nefiind pod de trecere. Credincioşii care vin de la Mănăstirea Ciolanu şi Schitul Nifon pot ajunge la gara Măgura şi apoi peste râul Buzău (aici fiind pod de trecere), acesta fiind cel mai scurt drum pentru cei ce circulă pietonal. Biserica este aşezată într-un parc frumos, cu iarbă, flori şi tuia, încadrat de imobilele ce adăpostesc maicile, fiecare imobil cu individualitatea lui arhitectonică. Sunt acoperite cu tablă albă, de o curăţenie exemplară şi formează un patrulater în jurul bisericii.