Istoricul: În documente, satul Crasna apare la 30 iunie 1486, când voievodul Vlad Călugărul întăreşte jupânului Roman şi preotului Jitian mai multe sate, printre care şi Crasna. Trecând în continuare la urmaşi, ajunge în posesia lui Dumitru Filisteanu din Filiaşi, care era stăpânul moşiei în 1615, an în care construieşte o biserică din lemn. În 1636 este înlocuită cu actuala biserică, zidită din bolovani de piatră de râu şi cărămidă. Ctitorul bisericii şi proprietarul satului, Dumitru Filisteanu era nepotul marelui ban al Craiovei, Dobromir, şi văr cu doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul.

Descriere: Biserica este în formaăde cruce, cu ziduri groase de un metru. Catapeteasma, printre cele mai frumoase din ţară - înaltă până la boltă - este de lemn, cu o sculptură ornamentală, poleită cu foi de aur. Naosul şi pronaosul sunt cam la fel de spaţioase, despărţite de un zid înalt până la boltă, cu o deschidere cât o uşă obişnuită. Pridvorul este închis cu ziduri la fel de groase. Este pictat în totalitate (pereţi şi boltă). Are două deschideri pentru intrarea credincioşilor: una în partea de apus cât o uşă obişnuită, alta la intrarea din sud de 1,80 m înălţime şi de 50 cm lăţime. Lumina provine în altar de la o fereastră aşezată la răsărit, în naos, de la câte o fereastră pe fiecare parte a zidurilor, iar în pronaos de la o singură fereastră pe peretele din sud. Toate ferestrele sunt simple şi fără grilaj metalic. Pridvorul n-are ferestre, fiind luminat prin cele două deschideri de intrare. 

Pictura: Potrivit unui vechi obicei (influenţa bizantină), biserica a fost sfinţita fără pictură, ci împodobită numai cu icoane. S-a pictat în anii 1756-1757 de Grigore Zograf şi de fiul său, Ion. Sub crucea de la răstignire, pictorul a scos în relief portretul lui Matei Basarab Voievod şi al lui Ştefan, Mitropolitul Ţării Româneşti.

 Altele: Viaţa monahală a fost susţinută totdeauna de călugări. Primul stareţ a fost Bartolomeu Crăsnaru. Între timp, s-au perindat la conducere mai mulţi stareţi. În 1915, era condusă de Ieromonahul Dionisie Lungu. Aici se retrage în linişte, părăsind scaunul, Episcopul de Tighina, Ioan, care intră în Mănăstirea Crasna ca frate începător. După cinci ani, stareţul văzând smerenia şi ascultarea lui, a vrut să-l călugărească. Dar cu două ore înainte de călugărie el pleacă la Sihla-Neamţ pentru linişte şi sihăstrie. 

Accesul:

Este situată pe şoseaua Tg. Jiu-Novaci la 30 km NE de Tg. Jiu şi la circa 15 km vest de Novaci. De aici putem să ajungem prin Novaci la Mănăstirea Polovragi şi la Peştera Polovragi, iar ceva mai departe, la Horezu. Dacă suntem tineri şi amatori de turism putem ajunge în Munţii Parângului, la poalele cărora putem spune că ne şi aflăm (la NV este vârful Muncelu - 1498 m - şi la NE vârful Rotunda 1608 m). Fie că venim cu autobuzul din Novaci sau din Tg. Jiu, ne oprim în satul Ungureni care-şi dă mâna cu satul Dragoeşti (fără distanţă între ele) şi, de aici, spre nord, circa 300 m pe o alee asfaltată, mărginită pe stânga cu pomi, intram pe sub o clopotniţa în incinta mănăstirii Lavra este aşezată într-o poiană în pădure (numai în sud, cu deschiderea spre sat, nu este pădure). Peste împrejmuirea de zid, la vest, curge pârâul Sunătoarea, mic, dar cu un susur puternic.