Istoricul: Mănăstirea Schitul Măgureanu din Bucureşti a fost întemeiată între anii 1951-1952 de către Mare Logofăt Constantin Văcărescu şi soţia sa, Maria, fiica Vornicului Iordache Kreţulescu şi a Doamnei Safta, nascută Brâncoveanu. Rămânând neterminată la moartea lui Constantin Văcărescu, în anul 1752, s-a isprăvit şi s-a înfrumuseţat de către fiica dumnealor, Maria, împreună cu soţul ei Marele Ban Mihai Cantacuzino Măgureanu, în zilele domnitorului Constantin Voda Racoviţă, adică între anii 1753-1756. Biserica veche, deteriorându-se cu vremea şi nemaifiind proprie slujirii, a fost dărmată şi pe locul ei s-a ridicat biserica de astazi, între anii 1881-1884, prin grija Epitropiei şi cu concursul binevoitor al obştii, păstrându-şi acelasi hram.

Descriere: Pictura este opera pictorului Gheorghe Ioanide care, ca şi contemporanul şi colegul său, Tăttărescu, inaugurează în pictura noastră bisericească, după şcoala italiană, un curent nou: pictura realistă. Catapeteasma, de un deosebit simţ artistic, este executată de către sculptorul Costache Georgescu şi pictată de către acelaşi pictor în anul 1884. 

Altele: Schitul Măgureanu ajută după posibilităţi bătrânii care nu se pot întreţine singuri fie cu îmbrăcăminte, fie cu hrană sau bani. Din parohie se fac şi vizite la căminele de bătrâni, la azile şi la orfelinate. Acestora, parohia duce daruri după masura posibilităţilor.