Istoricul: Lucrările de zidire au început în anul 1516, în timpul domniei lui Neagoe Basarab. Primii ctitori au fost Vlad Banul (bunicul fraţilor Buzeşti), Dumitru Pârcălabu şi Balica Spătaru. Zidirea nefiind terminată, a fost reluată de fraţii Buzeşti, care au săvârşit-o la 8 iunie 1588. Ulterior, i s-a adăugat şi un pridvor terminat în 1610. Pridvorul a existat până în 1859 când, din cauza degradărilor suferite în decursul vremii, s-a dărâmat. După 1588, s-au construit în incintă şi chiliile necesare adăpostirii călugărilor. Mănăstirea Călui a fost folosită de-a lungul veacurilor şi ca necropolă a familiei Buzeştilor. Preda Buzescu, mare ban al Craiovei, a fost înhumat în decembrie 1608 în colţul de nord-vest din pronaosul bisericii.Stanca, jupâniţa lui Radu Buzescu, înhumată în 1590, în partea de sud-vest a pronaosului, Radu Buzescu, mare clucer, înhumat în ianuarie 1610, tot în partea de sud-vest a pronaosului. Alte patru pietre de mormânt, aşezate în pridvorul bisericii în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, se află acum în curte, în faţa intrării locaşului.

Descriere: În 1657, călătorul sirian, Paul de Alep, notează ca Mănăstirea este mare, frumoasă şi bine întărită. Într-adevăr, biserica este mare, cu ziduri groase de 1 m, din piatră şi din cărămidă. Tâmpla este din zid, cu o frumoasă sculptură. Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid care lasă o deschidere cât o uşă. Atât naosul, cât şi pronaosul este luminat pe fiecare parte de câte o fereastră îngustă prevazută cu grilaj metalic. Turla pe naos este poligonală, cu douăsprezece ferestre înguste, şi impune prin mărimea ei şi prin decoraţia faţadelor. Acoperişul este din tablă, cu o streaşină mare. Zidurile exterioare - despărţite printr-un brâu median în două registre. Registrul superior are firide tencuite, nepictate. Clopotniţa din zid este la intrare, în partea de nord a bisericii. Incinta este împrejmuită cu ziduri vechi din cărămidă. În incintă se circulă pe alei pavate cu cărămidă sau cu dale de beton. Cartografiile din 1823, 1828, 1845, 1850, 1856, 1861 evidenţiază distrugerile suferite de mănăstire în urma incursiunilor oştirilor străine, precum şi din cauza cutremurelor, a unor incendii sau nepăsării îngrijitorilor ei.

Pictura: Pictura bisericii a fost făcută de o echipă de meşteri autohtoni, în fruntea căreia s-a aflat Mina zugravul, agentul diplomatic al lui Mihai Viteazul, care în 1600 fusese trimis la Veneţia, de unde urma să procure şi o mare cantitate de culori. A fost repictată în 1834 de postelnicul Barbu Coşoveanul zugravul. Fresca ne oferă în pronaos tabloul votiv al Buzeştilor. Tot în pronaos este chipul Doamnei Stanca, a doua soţie a lui Mihai Viteazul, cu fiul - Pătraşcu Voievod, Florica - fiica lui Mihai, Preda Postelnicu din Greci-Olt, jupâniţa Stanca, soţia lui Preda Buzescu, jupâniţa Sima, soţia lui Stroe Buzescu.

Altele: Viaţa culturală în cadrul aşezământului monastic desfăşurat şi o vie activitate culturală Pisarii şi gramaticii, ridicaţi din rândul obştei monahale, au copiat aici unele cărţi de slujbă şi au alcătuit condici ce cuprind transcrieri.După actele referitoare la numeroasele proprietăţi ale mănăstirii şi zapisele de vânzare a unor sate sau moşii, pe care le cumpărau Buzeştii pentru a înzestra ctitoria lor. Într-o însemnare din 1791 pe o carte de slujbă, este confirmat faptul că aici se învaţă carte. 

Accesul:

Este situată la 12 km N de oraşul Balş.Din gara Balş circulă mai multe autobuze de transport public pe şoseaua asfaltată Balş-Bălceşti şi numai după 9 km ajung în centrul satului Călui. Drumul este frumos, însoţit tot timpul pe partea stângă de râul Olteţ. Din mijlocul satului, pe un drum la stânga, se ajunge, după circa 3 km la mănăstire, situată la marginea satului, pe partea stângă. În faţa intrării, se întind dealuri plantate cu pomi, iar la răsărit, peste drum, sunt dealuri acoperite cu o pădure în creştere.