Biserica Schimbarea la Fata este o biserica ortodoxa din statiunea Baile Herculane. In aceasta localitate se ajunge foarte usor, pe Drumul National 6 (European 70), Orsova - Caransebes - Timisoara. De asemenea, cu trenul se ajunge foarte usor, in drumul spre Timisoara trenul oprind si in statia Baile Herculane. Biserica se afla la o distanta de doar sase kilometri de gara.

Biserica Schimbarea la Fata din Baile Herculane - scurt istoric

Ctitorul spiritual al primei biserici ortodoxe romane din Baile Herculane a fost protopopul Mehadiei Nicolae Stoica de Hateg. Locul unde avea sa se ridice biserica a fost marcat, in data de 4 iulie 1799, printr-o cruce in mijlocul parcului, in locul careia s-a ridicat biserica dorita de ctitorul ei.

In data de 6 august 1802, episcopul Sacabent de la Varset vine la Herculane si semneaza procesul verbal pentru zidirea bisericii. Se fac apoi demersurile oficiale la Viena. Ministerul de razboi aproba cererea de constructie a bisericii cu numarul B.H.2247, din data de 4 august 1803. In urma acestei aprobari, protopopul Stoica este incredintat cu executarea lucrarilor de constructie si gestiunea locului. Acestea fiind indeplinite, in data de 30 august 1803, se pune piatra de temelie a bisericii din Herculane.

Pentru lucrarile de zidarie, in data de 12 septembrie, protopopul Stoica semneaza contractul cu mesterul Lorentz Seewald, din Orsova. Valoarea lucrarilor a fost de 850 de florini, cu termenul de predare in 6 august 1804, sarbatoarea Schimbarii la Fata, care va fi luata si ca hram al bisericii.

Din precizarile lui Stoica, biserica s-a zidit “din milostenii” primite de la credinciosii din Banat, remarcandu-se indeosebi cele ale fratilor din provinciile romanesti.

In data de 15 augut 1805, biserica a fost tarnosita de episcopul Sacabent din Virset, desi lucrarile nu se terminasera inca. In toamna aceluiasi an s-au revarsat ploi torentiale, datorita carora s-au prabusit acoperisul si bolta bisericii. In urmatorii trei ani (1806-1808), biserica s-a reparat in intregime si s-a intarit. Tot in 1808 s-a obtinut de la printul Ludovic, inspector de granita, un teren pentru curtea bisericii, care, in anul 1811, s-a ingradit cu gard de pari.

In anul 1820 a inceput pictarea bisericii din Herculane, de catre pictorii Franz Xaver si Mosi Bercovici din Caransebes, valoarea lucrarii fiind de 650 de florini.

In anul 1863, biserica a fost demolata in urmatoarele imprejurari: in anul 1862 s-a facut amenajarea parcului in forma actuala. Habsburgii intoleranti nu puteau accepta ca in mijlocul statiunii sa se afle o bisericuta romaneasca. Mitropolitul de atunci, Iosif Raiacici de la Karlovitz s-a opus, dar urmasul acestuia, Samuil Masirevici, a consimtit demolarea acesteia, cu conditia sa se zideasca la loc potrivit o alta biserica. Asa s-a ajuns la zidirea bisericii actuale, in anul 1864.

Biserica actuala, inchinata tot Schimbarii la Fata a Mantuitorului, este zidita din piatra si caramida, in stil bizantin, in forma de cruce greaca, cu cupola centrala si pardosita cu placi de ciment. In anul 1969, odata cu reparatiile exterioare, s-a acoperit cu tabla si s-a introdus incalzire centrala.

Iconostasul bisericii, datand din anul 1864, a fost lucrat de pictorul vienez Alexandru Guth, iar pictura murala, in tempera, a fost executata intre anii 1936 si 1937, de catre pictorul banatean Ioan Baleanu din Caransebes, in stil neo-bizantin.

Electrificarea s-a facut in anul 1926, de catre Nistor si Elisabeta Fenesan, in memoria fiilor lor, Ilie si Ioan. Un policandru din semicristal, donat de comerciantii greci din zona, in anul 1864, sporeste iluminatul si frumusetea interioara a bisericii.

Biserica are doua clopote, ambele donate de iubitorii de Dumnezeu crestini. Biserica a mai primit si multe alte danii. La indemnul lui Take Ionescu, in anul 1892, Mitropolia din Bucuresti a trimis la Baile Herculane toate cartile de cult necesare si ornatele bisericesti.

Primii slujitori ai bisericii, din 1803, au fost protopopii din Mahadia, incepand cu Nicolae Stoica de Hateg (1795-1832), urmat de Lazar Radac (1833-1841), Iacob Popovici (1841-1850) si Dimitrie Iacobescu (1850-1864).

Slujitorii bisericii actuale, in decursul vremii, au fost urmatorii: Vasile Popovici (1864-1918), Dimitrie Popovici (1918-1943), Dimitrie Anutoi (1944-1966), Nicolae Valeanu din Cernea (1966-1967) si Ieremia B. Ghica, numit titular la 1 mai 1967. Al doilea post de preot slujitor era, la acea vreme, dat Parintelui Nicolae Peres (1984).