Istoricul: După tradiţie, biserica a fost ctitorită de Vasile Vârnav în 1766, pe vatra schitului Cermol, zis Savu, construit de sihastrul Savu pe muntele Savului în secolul al XVII-lea. Este amintit într-un document din 1766. Actuala biserică a fost clădită sub muntele Buda în 1829 de ieroschimonahul Vasile şi Ieromonahul Varlaam. Către sfârşitul secolului al XIX-lea devine biserică parohială şi cu vremea se ruinează. Este reînfiinţată de Gherasim Safirim, Episcop de Roman, după 1896. Între 1908-1917, prin neglijenţa celor ce conduc, Mănăstirea îşi pierde din prestigiul ei, având şi o decădere economică. După 1919, Ieromonahul Irineu, bun organizator şi cu bună conduită morală, organizează viaţa monahală, întăreşte economic Mănăstirea şi-i ridică prestigiul care este menţinut în continuare de un alt bun gospodar, Calistrat Apostol. În 1940 devine mănăstire pentru călugăriţe, dar în 1960 este desfiinţată ca urmare a decretului 410/1959. Nemaiocupându-se nimeni de ea, atât biserica cât şi clădirile, ajung în stare de degradare. Sunt scăpate de la ruină prin venirea aici, în 1988, a actualului stareţ, Protosinghelul Arsenie Voites, care fiind bun gospodar şi cu spirit organizatoric, reuşeşte să repare toate clădirile existente, făcându-le ca şi noi. Totodată a făcut nivelarea terenului din jurul mănăstirii şi a realizat regularizarea apelor. În 1997 a început mărirea clădirii bisericii, largând spaţiul pentru pronaos, prin desfiinţarea pridvorului şi construind în continuare un alt pridvor din zid, mai spaţios decât precedentul.

 Descriere: Biserica este o clădire din cărămidă, cu ziduri groase de 1 m, în formă de cruce, compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor. Altarul este luminat de o fereastră la est (deasupra lui se află un mic turnuleţ). Catapeteasma din lemn are o foarte frumoasă sculptură aplicată. Naosul este luminat de o fereastră la sud şi alta la nord, pronaosul foarte spaţios (cuprinzând şi fostul pridvor) este luminat de câte două ferestre pe fiecare parte. Aici se află şi balconul. Pridvorul este luminat de câte o fereastră la sud, nord şi vest. Toate ferestrele (inclusiv în biserică) sunt din lemn, duble, dreptunghiulare, terminate în arc, cu grilaj metalic la mijloc. În pridvor, pe dreapta, este mormântul Ieroschimonahului Vasile, ctitorul mănăstirii, iar deasupra un turn mare deschis, luminat de patru ferestre. Biserica este acoperită cu tablă. Nu este pictată, ci împodobită cu icoane. Faţadele sunt simple, văruite în alb. 

Pictura: Catapeteasma este alcatuită din icoane vechi de 200 de ani şi prezintă interes estetic şi duhovnicesc.

 Altele: Clopotniţa, construită la 20 m est de biserică, este din lemn, cu gang de intrare, simplă. Are acoperişul de şindrilă în formă de bulb. Faţadele turnului sunt căptuşite cu scândură lambriuri. Parterul are pe laturi câteva camere. 

Accesul:

          Este situată pe şoseaua Bacău-Oneşti-Comăneşti, la 45 km vest de Oneşti. La km 40 Bacău, ramificaţie stânga Livezi-Prăjoaia-Berzunţi. Din Livezi până la mănăstire sunt 17 km. Autobuzele autogării Oneşti vin de mai multe ori pe zi până în centrul satului Berzunţi. Din Berzunţi, pe drum pietruit, la ieşirea din sat, se merge pe lângă pădure, apoi din Ghilea drumul pietruit merge prin pădure, până în satul Buda. În continuare se merge drept înainte până în mănăstire, distanţa din Berzunţi fiind de 7 km. Aşezământul este construit în marginea vestică a satului Buda. Spre curtea propriu-zisă se intră pe o poartă de lemn peste Pârâul Mănăstirii şi după 70 m se trece prin gangul clopotniţei, ca apoi o alee betonată să ne poarte până în faţa clădirilor, chiliilor şi a bisericii. În gangul clopotniţei este un apel către enoriaşi pe care considerându-l foarte interesant îl prezentăm cititorului: Frate, De-ţi este sufletul zdrobit de cumplitele sarcini ale vieţii şi nimenea nu se apropie de tine ca să ţi le ridice, intră în biserica Domnului şi cere de la El izbăvire prin rugăciune Tot ce striveşte păcatul tău sau al altora, slăbiciunea, ispita, boala sau sărăcia, numai cu un suflet puternic, luminat prin rugăciune, poate fi înlăturat, Deci roagă-te! Rugăciunea este pentru sufletul tău ceea ce este respiraţia pentru trup, aerul şi aripile pentru păsări, apa pentru peşti. Fără de rugăciune smerită, fierbinte şi stăruitoare nu este cu puţinţă ca să trăim şi să biruim durerile în mijlocul acestei lumi. Atât trăim cât ne rugăm! De aceea, iubite creştine, ori de câte ori trec paşii tăi pe dinaintea unei sfinte biserici deschise, tu nu trece nepăsător mai departe şi nici nu multumiri numai cu o simplă cruce făcută pe chipul tău, intră înăuntrul ei, aprinde o lumânare smerit în faţa altarului şi cazi în genunchi pentru o clipă, în faţa îndurării Domnului care locuieşte într-însa. Şi vei vedea cum pe dată te vei ridica luminat şi mântuit de ajutorul Celui Care este Dumnezeul tău. Aşa frate nu uita că toată înţelepciunea vieţii stă cuprinsă tainic în aceste trei cuvinte: Roagă-te! Roagă-te! Roagă-te! Iar pentru ca rugăciunea ta să fie îndeplinită, degrabă să o uneşti cu postul, milostenia, iertarea şi sfânta împărtăşanie.