Istoricul: Potrivit unei vechi tradiţii, aşezarea monahală de la Mănăstirea Dintr-un Lemn a luat fiinţă în prima jumătate a secolului al XVI-lea, când a fost construită o bisericuţă din lemn pe locul şi din materialul unui singur stejar secular. De aici şi denumirea sa de Mănăstirea Dintr-un Lemn. Ctitor a fost fiica doamnei Chiajna şi a lui Mircea Ciobanul.Aşezământul a fost distrus de foc în secolul al XVIII-lea.

Descriere: Biserica din lemn (bolniţa). A fost ridicată în anii 1810-1814 de Iancu, ginerele lui Constantin Socoteanu, ruda Episcopului Grigore Socoteanu (+ 1777). Este construită din bârne groase de stejar încheiate în coadă de rândunică, aşezată pe temelie din bolovani de piatră. Are formă dreptunghiulară cu absidă poligonală. Pridvorul este deschis. Biserica n-are turlă. Catapeteasma datează din 1814, sculptată artistic în lemn de tei. În exterior este înconjurată de un brâu în torsadă, săpat în grosimea lemnului. Este acoperită cu şindrilă. Această bisericuţă, care reprezintă stilul autohton de construcţie da farmec locului şi peisajului pitoresc, în care se încadrează şi cei cinci stejari seculari din faţa bisericii. 

Pictura: Pictura bisericii mari este executată în stil românesc de tradiţie bizantină. Prima pictură îi are ca autori pe meşterii zugravi Constantinos şi Ioan în anul 1684 (în zilele prea luminatului Io Şerban Voievod). A fost restaurată prima oară în anul 1715, în vremea lui Ştefan Cantacuzino, care prin mai multe lucrări succesive a înfrumuseţat biserica. Din pictura anului 1684 se păstrează numai chipul Maicii Domnului, care este deasupra pisaniei, la intrarea în pronaos. În altar şi naos este păstrată şi în prezent pictura din 1715, care se află în bună stare de conservare, dar în pronaos şi în pridvor pictura a fost restaurată în 1841, pierzând din valoarea ei artistică originală.

Altele: Clopotniţa din zid este construită în estul bisericii în stil brâncovenesc, încadrată de clădiri pe dreapta şi pe stânga. Pe sub gangul ei, credincioşii intră în incinta superioară a mănăstirii. Este acoperită cu şindrilă. 

Accesul:

Este situată la circa 25 km SV de Râmnicu Vâlcea, şoseaua Râmnicu Vâlcea-Drăgăşani, ramificaţia Băbeni (Mănăstirea se află la 9 km nord de Băbeni). Dacă se foloseşte trenul, se merge pe linia ferată Piatra Olt-Râmnicu Vâlcea şi se coboară în gara Băbeni. Din Băbeni, cu autobuzul de Horezu sau cu ocazii, se merge până în satul Frânceşti, de unde până la mănăstire mai sunt 3 km de şosea asfaltată. La anumite ore din zi sunt autobuze de transport public din Frânceşti pentru Păuşeşti, care trec prin faţa mănăstiri. Din şosea până la mănăstire se merge pe o alee asfaltată care are de o parte şi de alta sălcii pletoase (zise plângătoare). În incinta mănăstirii este un parc înierbat şi cu multe flori, iar în jurul mănăstirii sunt dealuri împădurite.