Primii greco-catolici din Arad au apărut în jurul anului 1770, în lipsă de biserică sfintele slujbe având loc în casa lui Ştefan Ungur. Abia în anul 1773, cei câţiva greco-catolici înaintează o cerere Comitatului pentru aprobarea construirii unui lăcaş de cult. Comitatul înaintează cererea Consiliului Locumtenenţial de unde, la 28 iulie 1774 vine răspunsul favorabil. În anul următor, direcţiunea camerală cedează un intravilan de lângă biserica Minoriţilor [1] şi suma de 1.000 Fl., teren pe care în 1776 s-a edificat biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” şi casa parohială. Din acest an putem vorbi de o parohie greco-catolică în oraşul Arad. [2]

Biserica a fost construită din cărămidă, avea trei ferestre la altar, două în naos la bărbaţi, trei în partea femeiască şi trei uşi. Turnul era din lemn şi avea patru ferestre pe fiecare latură a lui. Biserica era despărţită de strada Deák Ferencz (astăzi Eminescu), printr-un zid. Cu timpul, biserica ajunge în ruină iar parohia decide edificarea unui nou lăcaş de cult. Dorinţa comunităţii era ca noua biserică să fie edificată pe locul celei vechi, însă datorită faptului că nu se putea face dovada dreptului de proprietate din partea parohiei, urmează un proces, câştigat în cele din urmă de către comuna bisericească. Cu toate acestea, noua biserică nu este edificată pe locul celei vechi, ci pe terenul oferit de conducerea oraşului Arad.

Biserica s-a zidit în anii 1912-1913 de către Patronat, anteprenor fiind Carol Fenyves şi Alexandru Codilla. La 17 august 1912 a fost pusă piatra de temelie iar la 14 decembrie 1913, biserica a fost dată cultului. Sfinţirea ei a avut loc numai la 16 octombrie 1921 şi a fost săvârşită de episcopul Valeriu Traian Frenţiu al Lugojului însoţit de un sobor de preoţi. [3] Dintre preoţii care au slujit în această parohie amintim pe: Paul Bergi (1775-1777), Alexiu Pocsy (1779), Ioan Meatovici (1780-1785), Ştefan Magyari (1785-1800), Ioan Farcaş (1800-1824), Simeon Corneli (1824-1838), Teodor Aron (1838-1839), Vasile Moldovan (1839-1857), Ioan Vulcan (1857), Petru Raţiu (1857-1863), Ioan Bercean (1863-1881), George Telescu (1881). [4] Parohia a aparţinut la început de Episcopia greco-catolică de la Oradea, iar din 1865, trece la episcopia nou înfiinţată de la Lugoj.

De la sfârşitul anului 1926, parohia din centru înfiinţează o filie în Şega II. În anul 1928, comitetul palatelor din parohia greco-catolică Arad-Centru, cumpără în cartierul Şega o locuinţă şi un intravilan, pe calea Aurel Vlaicu, pentru construirea unui locaş de cult. [5] Deci din 1926/1928 în Arad nu mai exista o singură parohie, vechea parohie Arad devenind practic Arad Centru.

Începând cu anul 1948 şi în continuare biserica de pe strada Eminescu este folosită de Episcopia Ortodoxă din Arad, refuzându-se sistematic restituirea ei parohiei Greco-Catolice Arad centru care posedă Carte Funciară şi ca atare este proprietară de drept. Sfârşitul anului 1948, prin desfiinţarea oficială a Bisericii Greco-Catolice, a făcut ca această Biserică să înceapă un alt mod de trăire a credinţei în clandestinitate, uitată în catacombe fiind Biserica tăcerii; toate speranţele credincioşilor greco-catolici au fost zădărnicite prin desfiinţarea lor de către statul comunist şi ateu. [6]

Parohia greco-catolică din Arad-Centru se reînfiinţează abia în 1991, slujbele religioase având loc într-o capelă cu o capacitate de 100 de locuri, amenajată în sala “Studio” din curtea bisericii Minoriţilor. Primul preot a fost protopop Doctor Ioan Deliman (1992), urmat de preotul protopop Coprean. În Arad mai sunt în organizare trei parohii: Arad-Şega (cu biserica şi casa parohială neretrocedate), Arad-Micălaca şi Arad Grădişte.

Datorită neretrocedării bisericii de pe Strada Eminescu, nr. 57, pentru care şi astăzi este proces cu BOR, parohia din Arad-Centru a decis construirea unui nou locaş de cult pe locul fostei şcoli confesionale de pe strada Vincenţiu Babeş, nr. 4. Construirea noii biserici nu înseamnă în nici un caz renunţarea la vechea biserică parohială, o parohie putând avea mai multe lăcaşuri de cult. La 8 august 1999, în prezenţa a numeroşi credincioşi şi preoţi, Excelenţa Sa Episcopul Alexandru Mesian al Lugojului a pus piatra de temelie a noii biserici “Naşterea Sfintei Fecioare Maria” de pe strada Vincenţiu Babeş, nr. 4. Anul 2000 (februarie) a fost anul începerii lucrărilor de săpătură a fundaţiei. S-a lucrat intens şi în anul 2001 cu ocazia Crăciunului s-au sfinţit de către Episcopul Alexandru Mesian lucrările din interior, şi acoperită fiind, s-a dat undă verde pentru slujire. Aceste lucrări au fost realizate în vremea păstoririi parohiei de către părintele protopop on. consilier Coriolan Mureşan.

În prezent, exteriorul bisericii este terminat, la fel şi interiorul. S-a introdus încălzire proprie. Biserica a fost dotată cu staţie de sonorizare şi clopote electronice (3). Întreaga curte a fost pavată iar în spatele bisericii a fost instalat un grup sanitar modern şi încălzit. La stradă s-a făcut un gard metalic, pe fundaţie de beton. În vara anului 2005 au fost finalizate lucrările la pardoseala bisericii cu marmură şi, de asemenea, s-au pus băncile şi iconostasul.

Datorită unor binevoitori din ţară şi străinătate în biserică există astăzi patru statui mari: Sfânta Fecioară Maria de la Lourdes, Sfânta Fecioară Maria Neprihănită, Presfânta Inimă a lui Isus şi Sfântul Anton de Padova.

De la începutul anului 2003, această biserică nouă cu hramul “Naşterea Sfintei Fecioare Maria”, Sfânta Liturghie se săvârşeşte zilnic conform programului afişat.

Organizarea parohiei

Paroh: Pr. Prot. Vorindan Radu
Cantor: Ciobâncan Vasile
Prim curator: Radu Cristian
Corul parohial: "Magnificat"
Asociaţii laice în parohie: ASTRU, AGRU, Reuniunea Mariană