• blog
  • google plus Biserici Romania
  • contact
Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Bucuresti-Sector 5

Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Bucuresti-Sector 5 reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Mănăstirea Antim Ivireanul - Biserici Romania - Biserica Ortodoxa Romana Bucuresti-Sector 5.


   Pe locul unde s-a clădit Mănăstirea a fost mai înainte o biserică din lemn. Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti (azi Sf. Ierarh martir Antim Ivireanul, canonizat în 1992) începe la 24 aprilie 1713 construcţia mănăstirii şi o termină în 1715, când are loc sfinţirea bisericii. După asasinarea lui Constantin Brâncoveanu, la 15 aug. 1714, tocmai când Mănăstirea avea mai multă nevoie de fonduri, biserica fiind abia la roşu, noul domn Ştefan Cantacuzino îi dăruieşte un teren cu toate construcţiile de pe el şi veniturile ce decurgeau din acestea. La puţină vreme după sfinţirea bisericii, Ştefan Cantacuzino are aceeaşi soartă ca a lui Constantin Brâncoveanu. Urmează în scaun domnul fanariot Nicolae Mavrocordat, care îl întemniţează pe Antim Ivireanul în 1716, obţine caterisirea, degradarea şi exilarea lui. Judecat şi condamnat pe viaţă în Mănăstirea de la muntele Sinai, este omorât de turci în apropiere de Adrianopol. Domnitorii Ioan Mavrocordat, la 11 iunie 1717, Mihai Racoviţă, la 16 aug. 1731, Grigore Ghica Vodă, la 16 dec. 1734, semnează hrisoave prin care scuteşte Mănăstirea de dări şi impozite.

   Bisericii mare are formă trilobată şi este de dimensiuni mari: 32 m lungime, 10 m lăţime. Pronaosul uşor supralărgit de formă pătrată, este despărţit de naos prin 4 coloane pe care se reazemă o arcadă. Naosul, la început, are formă dreptunghiulară, apoi spre altar are formă treflată. În stânga naosului se află amvonul cu o frumoasă scară spirală, lucrat în lemn de stejar, decorat cu sculptură de Carol Storck. Tâmpla nouă din lemn de stejar este opera sculptorilor fraţii Babic. Uşile Împărăteşti au o sculptură fină, delicată, dând impresia unui filigran. Mobilierul actual, executat de Carol Storck, cu deosebită măiestrie artistică, scaunele domneşti, amvonul şi iconostasul sunt adevărate opere de artă. 

   Clopotniţa pe sub al cărei gang se intră în incinta, este din ziduri foarte rezistente, de formă pătrată în plan orizontal, iar în plan vertical are parter, etaj şi turnul. Turnul este de două ori mai înalt decât lat. Cornişa turnului este decorată cu intrânduri în formă de metereze, ieşite din faţadă ca la castelele medievale. Acoperişul executat în 4 ape are în centru o frumoasă cupolă semisferică, deasupra căreia se află o altă cupolăm î formă de clopot cu gura în jos, pe care se găseşte montată o cruce cu 4 braţe egale. Suprafaţa gangului este pictată de pictori bisericeşti începători care au dat aici probe de examen.

   Mănăstirea Antim și arta iconografică de-a lungul celor trei secole

   „În cadrul mănăstirii Antim există o vie istorie a picturii noastre bisericești, căci pictura vechiului paraclis a fost restaurată în arhaicul stil bizantin, iar cea din biserica mare și din paraclisul Pompilian reprezintă stilul veacului al XIX-lea. Avem așadar aici, pentru generația noastră și pentru viitorime, o adevărată evoluție a picturii noastre, din trecutul îndepărtat și până în zilele noastre”

Patriarhul Justinian, Cuvânt la sfințirea paraclisului Pompilian
de la Mănăstirea Antim din București, 2 noiembri 1958

   Inchinătorul ce ajunge la mănăstirea Antim poate vedea o largă paletă de picturi murale, icoane pe lemn, icoane în mozaic şi chiar vitralii. Aceste lucrări au fost realizate de-a lungul vremii, dovedind purtarea de grijă ce a fost pentru permanenta împodobire a ansamblului mănăstiresc de la Antim.

   Biserica mare a fost pictată, iniţial, de zugravul Preda în stilul brâncovenesc al epocii. Numele zugravului apare în documentul din 22 septembrie 1716 privind datoriile mitropolitului către pictori, pietrari, stucatori, zidari. Despre pictorul Preda, istoria ne consemnează două nume de Preda zugrav, tată şi fiu, ambii zugrăvind biserici la sfârşitul secolului al XVII-lea - începutul secolului al XVIII-lea. Tătăl, Preda din Câmpulung, a fost un pictor muralist şi de icoane format la Mănăstirea Hurezi, cu o bogată activitate în Ţara Românească şi Transilvania. Printre altele, a lucrat bolniţa şi paraclisul Mănăstirii Hurezi (1699) având ca ajutor pe zugravul Marin între anii 1696-1697. Împreună cu fiii săi, Preda şi Teodosie, a pictat şi altarul, naosul şi iconostasul bisericii Sf. Nicolae din Făgăraş (jud. Braşov). Fiul său, Preda a fost, de asemenea, adept al stilului brâncovenesc, lucrând alături de tatăl său la bisericile mai sus menţionate precum şi pentru mitropolitul Moise Petrovici din Carloviţ.

   Nu ştim sigur cărui Preda se datorează pictura bisericii mari de la Antim, însă credem că a fost executată de Preda cel bătrân, pe care Sfântul Antim l-a cunoscut pe când era episcop la Râmnic. Din păcate, nu ni s-a păstrat nimic din pictura veche, deoarece ea a fost înlocuită cu o pictură în ulei în timpul restaurării generale a bisericii (1860-1863).

   Ne putem imagina cum era pictura veche, privind la icoanele şi frescele bisericii Sfântul Nicolae din Făgăraş, păstrate până astăzi. Acestea sunt caracterizate printr-un desen precis şi bine executat, eleganţă şi delicateţe în executarea chipurilor şi a veşmintelor, precum şi printr-o cromatică bogată, specifică picturii brâncoveneşti.

   Aceleaşi caracteristici le putem vedea şi în cele două icoane ctitoriceşti din secolul XVIII păstrate până astăzi în biserica mare. Este vorba de icoana de hram, a tuturor sfinţilor, aşezată în partea dreaptă şi de icoana celor patru sfinţi ocrotitori ai Sfântului Antim Ivireanul, respectiv Sfântul Cuvios Alexie, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Ierarh Antim al Nicomidiei şi Sfânta Muceniță Agata, aşezată în stânga catapetesmei.

   Aceste icoane au fost pictate, conform tradiţiei, chiar de Sfântul Antim Ivireanul, care a fost înzestrat de Dumnezeu și cu darul zugrăvirii de icoane, căruia i se adaugă preocupările sale de sculptor şi miniaturist. Astfel, Sfântul Antim a realizat şi o operă unică și întru totul originală, anume o lucrare cu portrete în miniatură ale personajelor biblice din Vechiul și Noul Testament, operă extrem de valoroasă care se păstrază astăzi la Kiev, cu titlul „Chipurile Vechiului şi Noului Testament”. Acesta este un manuscris frumos caligrafiat, alcatuit din 21 de file în care se găsesc 515 chipuri lucrate în medalion și trei schițe lucrate în culori.

   Aceste portrete, desenate cu o deosebită măiestrie, ni-l arată pe mitropolitul Antim a fi, pe lângă un tipograf și autor de xilogravuri desăvarșit și un miniaturist și desenator iscusit. Prin osârdia părintelui Sofian, această carte a fost retipărită recent în anul 2003, fiind de un real folos atât istoricilor cât și artiștilor iconari, care pot să se inspire din frumoasele miniaturi.

   Rugăciunea celor care cântă

   Învrednicește-ne pe noi Doamne ca să-Ți cântăm cu dreaptă înțelegere în toate zilele vieții noastre. Tu Însuți, Dumnezeul nostru, cântă întru inimile noastre și săvârșește după voia ta această dulce glăsuire. Îndreptează-ne spre cântare lină, izvorâtă din Lumina Ta cea sfântă, care să poarte sufletele fraților și surorilor noastre spre slăvită Împărăția Ta, unde cetele Heruvimilor și Serafimilor, împreună cu toată suflarea cerească se îndulcesc negrăit.

   Desăvârșește întru noi sfânta cântare, Însuți deslușindu-o inimilor noastre și nu lăsa a o purta în patimă, ci pururea în frica Ta să săvârșim a noastră slujire, mistuind dintru noi întunecata poftă a slavei deșarte. Binecuvintează Doamne ca să izvorască de pe ale noastre limbi, cereștile ape ale înțelepciunii, inimile noastre să se facă lăcașuri ale Duhului Sfânt iar cântările să ne fie mângâiere și îndulcire duhovnicească.

   Și precum în temnință, au căzut lanțurile de pe grumazul cuviosului Tău Iosif, făcătorul de cântări și de canoane, așa și acum Doamne, prin sfânta Ta cântare, dăruiește slobozenie sufletelor noastre din robia păcatului și ne izbăvește pe noi de întunericul necredinței, umplându-ne de noianul cunoașterii Tale, pentru a căuta pururea la Tine cu multă umilință.

   Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Tatălui și Cuvântul cel fără de început, dăruiește ca a noastră cântare, să purceadă de la Tine prin Duhul cel Preasfânt și să glăsuiască în inimile noastre, în vremea sfintei slujiri, cele ale veșniciei.

   Duhule Sfinte. Mângâietorul sufletelor noastre, vino și Te sălășluiește întru noi, ca de Tine plini fiind, pocăința să săvârșim, luminându-ne, sfințindu-ne și desăvârșindu-ne viața noastră pentru Împărăția cea Cerească și fă ca prin gurile noastre să se reverse Harul Tău în sfintele cântări, spre tămăduirea inimilor bincredincioșilor creștini.

   Cu harul sfinților cântăreți: David Prorocul, Ioan Damaschin, Ioan Cucuzel, Roman Melodul, Andrei Criteanul, Cozma și Iosif dimpreună cu ale tuturor sfinților celor ce din veac au săvârșit Ție Doamne cântare bineplăcută, miluiește-ne pe noi și lumea Ta, acum și în vecii vecilor. Amin!

Paunijpg

Galerie foto

©2015 Powered by Kival Media