Convingerile adventistilor de ziua a saptea sunt profund inradacinate in invatatura biblica. Toate aspectele marturisirii lor de credinta sunt intemeiate pe Scriptura si sunt rodul cercetarii profunde a acesteia cu rugaciune staruitoare si sub calauzirea Duhului Sfant.

   Fundamentata pe Sfintele Scripturi, Biserica Adventista de Ziua a Saptea imbratiseaza doctrinele esentiale ale crestinismului, fapt care o plaseaza in familia confesiunilor crestine.

   Astfel noi, crestinii adventisti de ziua a saptea, credem in Sfanta Treime – Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant – ca fiind Singurul Dumnezeu adevarat, care a creat si prin care se mentin toate lucrurile. Noi credem ca Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat prin fecioara Maria.

   El a devenit om adevarat, a trait o viata sfanta, a facut bine tuturor, exemplificand in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie in locul nostru pe cruce, pentru pacatele tuturor, a inviat in cea de-a treia zi, dupa cum era scris in Scripturi, si S-a inaltat pentru a sluji ca Mare Preot in ceruri. El mantuieste pe cei credinciosi si va restaura toate lucrurile.

   Adventistii de ziua a saptea se inscriu in gandirea protestanta. Ca si ceilalti crestini, noi credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece oamenii care au scris-o au vorbit de la Dumnezeu, inspirati de Duhul Sfant.

   Credem ca Biblia este singura norma de calauzire in materie de credinta, standardul de apreciere a caracterului, testul experientei crestine si relatarea demna de crezare a modului in care Dumnezeu a actionat in cadrul evenimentelor consemnate de istorie, fiind astfel adeptii principiului Sola Scriptura, specific gandirii protestante.

   Prin creatie, omul beneficiaza de principiul liberului arbitru, adica are posibilitatea de a alege intre bine si rau, fiind astfel responsabil pentru alegerea sa. Atunci cand omul alege sa creada in Isus Hristos si in jertfa Sa rascumparatoare, el primeste, prin harul lui Dumnezeu, iertarea de pacatele savarsite si motivarea, vointa si puterea de a trai in armonie cu voia lui Dumnezeu, experimentand astfel neprihanirea prin credinta. Duhul Sfant ne da putere sa traim o viata sfanta, sa ramanem in Hristos si sa avem astfel siguranta mantuirii.

   Sfanta impartasanie, pe care o numim Sfanta Cina, este o impartasire cu simbolurile trupului si sangelui lui Isus Hristos, o expresie a credintei in El ca Domn si Mantuitor.

   Aparuta la jumatatea secolului al XIX-lea si apartinand din punct de vedere istoric curentului de gandire protestant, Biserica Adventista de Ziua a Saptea face parte din grupul bisericilor neoprotestante, iar asumarea mandatului de a propovadui Evanghelia si acceptarea acesteia ca baza unica a credintei si trairii inscrie Biserica noastra in comunitatea bisericilor evanghelice.

   Noi practicam botezul prin scufundare, pe baza deciziei personale si a marturisirii credintei in Isus Hristos ca Mantuitor personal. Scufundarea totala in apa a celui care este botezat semnifica moartea fata de pacat si invierea la o viata noua in Isus Hristos.

   Pentru noi, biserica este comunitatea credinciosilor care marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, care se aduna laolalta pentru inchinare, partasie, instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea semenilor si pentru proclamarea Evangheliei.

   Identitatea noastra spirituala este caracterizata de trei componente ale crezului nostru care, in primul rand, inmanunchiaza armonios invataturile biblice fundamentale ale crestinismului cu acelea care sunt rezultatul aprofundarilor realizate de diferite curente crestine de-a lungul timpului. In al doilea rand, contine invataturi prezente si in crezul altor biserici, cu dezvoltari proprii Bisericii Adventiste.

   Si, in al treilea rand, contine invataturi specifice, care sunt rodul aprofundarilor realizate de Biserica noastra.

   Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea face trimitere la doua doctrine: una, fundamentala pentru crestinism, se refera la a doua venire a lui Isus Hristos – de la latinescul adventus, venire, iar a doua, intalnita si la alte comunitati religioase, se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare.

   Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus ca sa rascumpere pe cei neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupune armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.

   Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala – „acest Isus care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.

   Prin mentionarea zilei a sapteain numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, si ne exprimam astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul… iar in ziua a saptea S-a odihnit”. Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.

   Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sabatului nu ne mantuieste si intelegem ca toti aceia care intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihnesc de lucrarile lor cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale”. Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.

   Noi credem ca intreaga omenire este acum implicata in marea lupta dintre Hristos si Satana, cu privire la Legea lui Dumnezeu si la suveranitatea Sa in Univers. Acest conflict a inceput in ceruri cand Lucifer, o fiinta creata, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, prin inaltare de sine, si a condus la razvratire o parte din ingeri. Inselandu-l pe om, Satana a introdus spiritul razvratirii si in lumea noastra. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Hristos trimite Duhul Sfant si ingerii credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii.

   Noi credem ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt incluse in cele Zece Porunci, care exprima dragostea, vointa si planurile lui Dumnezeu in ceea ce priveste comportamentul si relatiile interumane, avand caracter de obligativitate pentru oamenii din toate timpurile. Mantuirea este exclusiv darul lui Dumnezeu, iar rodul ei este iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, manifestata prin respectarea Legii lui Dumnezeu.

   Unul dintre darurile Duhului Sfant este profetia. Acesta este un semn distinctiv al bisericii lui Dumnezeu si a fost manifestat in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea prin lucrarea lui Ellen G. White. Avand autoritatea unui sol al lui Dumnezeu, scrierile sale sunt o sursa continua de mangaiere si incurajare. Ele calauzesc, invata si corecteaza pe credinciosi, aratand in mod clar ca Biblia reprezinta standardul de apreciere a invataturii si experientei.

   Noi credem ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin neascultare, el a rupt relatia dintre el si Creatorul sau, negand dependenta de El. Chipul lui Dumnezeu a fost astfel denaturant si omul a ajuns supus mortii. Dumnezeu va darui insa nemurirea celor rascumparati de El. Pana atunci, moartea este un somn, o stare de inconstienta si nu exista nici o alta entitate din om care sa continue sa traiasca.

   Desi intruneste caracteristicile unei manifestari religioase cu specific modern, atat in modul cum relationeaza cu divinitatea, prin promovarea relatiei directe cu Isus Hristos, cat si prin raspunsul pe care-l ofera trebuintelor sociale, prin prisma invataturii marturisite si traite, Biserica Adventista de Ziua Saptea nu este pur si simplu o noua denominatiune care si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX.

   Ceea ce cred adventistii de ziua a saptea au crezut apostolii, primii crestini si, inaintea lor, aceasta a fost speranta patriarhilor. Astfel, credinta adventista, departe de a fi o evolutie religioasa moderna, este o revenire la vechile invataturi biblice. Credinta noastra este fundamentata pe invataturile Bibliei si este aceeasi credinta care a fost data sfintilor „o data pentru totdeauna”.

    Doctrina sociala

   Orice doctrina si invatatura a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea are consecinte etice si sociale, asadar teologia sa este si sociala, motiv pentru care nu a formulat in mod special o doctrina in acest sens. Totusi, daca trebuie sa vorbim despre gandirea sa sociala, unele doctrine pot fi mentionate cu prioritate.

   In ceea ce priveste relatia cu alte biserici si organizatii religioase, Biserica Adventista de Ziua a Saptea sustine ca aceia care il prezinta pe Hristos inaintea oamenilor fac parte din planul divin pentru evanghelizarea lumii si ii respecta pe crestinii din alte biserici angajati in salvarea de suflete pentru Hristos.

   De aceea, in aceste relatii va prevala spiritul de curtenie, sinceritatea si echitatea crestina. In acelasi timp, adventistii promoveaza un cod de buna comportare in privinta evanghelizarii si sunt atenti ca oamenii sa nu se simta incurajati sa intre in biserica pentru eventuale interese sau in speranta ca pot obtine avantaje materiale. De asemenea vegheaza ca nimeni sa nu fie constrans sa ramana in comunitate, deoarece partasia cu Hristos si cu Biserica Sa trebuie sa fie o optiune personala.

   Bazandu-se pe invatatura biblica, adventistii de ziua a saptea se supun autoritatii civile recunoscand-o ca parte a ordinii sociale acceptate de Dumnezeu.

   Ca urmare a acestei intelegeri, ei se roaga pantru „inaltele stapaniri” si colaboreaza cu ele in implinirea trebuintelor sociale. Cu toate acestea, atunci cand pretentiile puterii civile sunt in evidenta opozitie cu cerintele lui Dumnezeu, crestinul va asculta cu prioritate de Cuvantul lui Dumnezeu. In acest sens, Biserica Adventista se opune oricarei legi, activitati sau strategii care ar conduce la discriminare pe motive religioase si este pe deplin angajata in promovarea, apararea si ocrotirea libertatii religioase a oricarei persoane, din orice religie si din orice parte a Pamantului. Ea crede ca libertatea religioasa este cel mai bine respectata in conditiile separarii bisericii de stat.

   Deoarece omul apartine lui Dumnezeu prin creatiune si prin rascumpararea in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos si pentru ca trupul sau este Templul Duhului Sfant, adventistii cred ca au datoria sa-L proslaveasca si in trupul lor. In acest sens, inca de la inceputurile sale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost preocupata de lucrarea in favoarea restaurarii fiintei umane si de ingrijirea sanatatii prin promovarea unui stil de viata sanatos si prin infiintarea si administrarea de spitale.

   Biserica Adventista sustine mandatul evanghelic de a ingriji de saraci si de victimele catastrofelor. Responsabilitatea de a ingriji de trebuintele persoanelor defavorizate provine din credinta conform careia credinciosul este administratorul, nu propietarul, a tot ce are, motiv pentru care este dator sa foloseasca binecuvantarile primite de la Dumnezeu pentru implinirea nevoilor celor lipsiti.