• blog
  • google plus Biserici Romania
  • contact
Biserici Romania - Biserica Adventista Alexandria

Biserici Romania - Biserica Adventista Alexandria

Biserica Adventista Alexandria

Biserici Romania - Biserica Adventista Alexandria reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Biserica Adventista Alexandria - Biserici Romania - Biserica Adventista Alexandria.


    Biserica Adventista de Ziua a Saptea este o biserica crestina, evanghelica, protestanta, care Il marturiseste pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor. Ea recunoaste Sfanta Scriptura ca fiind singura norma de credinta si practica. Biserica isi indeplineste misiunea in asteptarea iminentei reveniri a Domnului Isus Hristos.

BisericaAdv

    Primul credincios adventist de ziua a şaptea botezat din Alexandria, şi din judeţul Teleorman, a fost Petre Drăguşin. În iarna anului 1910, în data de 18 decembrie, primeşte botezul în Bucureşti, în apa lacului Herăstrău, după ce studiase personal Biblia şi frecventase aproximativ şapte luni Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea din Bucureşti.

    Bucuros şi plin de zel, Petre Drăguşin, propovăduieşte credinţa descoperită mai întâi celor din familia lui. În 1911, tot la Bucureşti, primeşte botezul fratele lui mai mic, Ioan Drăguşin, împreună cu soţia sa. Petre şi Ioan se întorc la Alexandria, unde pun la dispoziţie o cameră din casa lor, o mobilează cu cele necesare şi îşi invită rudele, prietenii şi cunoscuţii. Astfel începe lucrarea de vestire a Evangheliei în Alexandria.

    Ca urmare a activităţii misionare a acestora vin la credinţă Anghel, Tănase, Stavre şi Elena Drăguşin. Apoi Vasile Ghena, Florea Luca, Stana Drăguşin (mama fraţilor Drăguşin). În 1918 s-a organizat biserica adventistă de ziua a şaptea din Alexandria, iar în anul 1920 s-a mutat în spaţiul pus la dispoziţie de Anghel Drăguşin, pe strada Carol I, în prezent str. Libertăţii. În anul 1921, Dumitru Ionescu a donat un teren pe care s-a construit prima casă de Rugăciune din Alexandria, şi totodată din judeţul Teleorman, pe strada Cuza-Vodă, care s-a numit mai târziu str. Proletari, la nr. 84, iar în prezent a revenit la vechiul nume str. Cuza-Vodă. Construcţia s-a incheiat în anul 1923.

    Căderea comunismului după Revoluţia din decembrie 1989 a dus la întoarcerea multor inimi spre Dumnezeu. Astfel, în luna mai 1990 s-a început construcţia unei alte Case de Rugăciune, pe strada 30 Decembrie, nr. 86, în prezent str. 1 Decembrie. În data de 22 februarie 1992, în noua clădire, s-a înfiinţat biserica Adventistă de ziua a şaptea Alexandria nr. 2, având 104 membri, 260 de membri rămânând la Alexandria nr. 1. Inaugurarea a avut loc în data de 4 aprilie 1998.

    În anul 1997, s-a cumpărat pe str. Avocat Alexandru Colfescu, nr. 74 un teren pentru a se construi o clădire nouă pentru credincioşii Bisericii Adventiste Alexandria nr. 1. A fost vândută clădirea de pe str. Cuza-Vodă, nr. 84. Prin urmare, credincioşii ambelor biserici s-au întâlnit pentru închinare în Casa de Rugăciune Alexandria nr. 2 din str. 1 Decembrie nr. 86, din iulie 1998 până în 11 decembrie 1999, când a fost gata o parte din clădirea noii Case de Rugăciune Alexandria nr. 1, iar membrii acestei biserici au început să se întâlnească acolo pentru desfăşurarea serviciilor divine. Inaugurarea noului Locaş de închinare Alexandria nr. 1 a avut loc în data de 15 noiembrie 2008.

    Astăzi, cele două Biserici Adventiste de Ziua a Şaptea din Alexandria numără 450 de membri, în afară de copii şi aparţinători.

 

     Doctrine fundamentale

   Convingerile adventistilor de ziua a saptea sunt profund inradacinate in invatatura biblica. Toate aspectele marturisirii lor de credinta sunt intemeiate pe Scriptura si sunt rodul cercetarii profunde a acesteia cu rugaciune staruitoare si sub calauzirea Duhului Sfant.

   Fundamentata pe Sfintele Scripturi, Biserica Adventista de Ziua a Saptea imbratiseaza doctrinele esentiale ale crestinismului, fapt care o plaseaza in familia confesiunilor crestine.

   Astfel noi, crestinii adventisti de ziua a saptea, credem in Sfanta Treime – Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Duhul Sfant – ca fiind Singurul Dumnezeu adevarat, care a creat si prin care se mentin toate lucrurile. Noi credem ca Dumnezeu Fiul cel vesnic S-a intrupat prin fecioara Maria.Biserica Adventista de Ziua a Saptea Alexandria

   El a devenit om adevarat, a trait o viata sfanta, a facut bine tuturor, exemplificand in mod desavarsit neprihanirea si dragostea lui Dumnezeu. A suferit si a murit de buna voie in locul nostru pe cruce, pentru pacatele tuturor, a inviat in cea de-a treia zi, dupa cum era scris in Scripturi, si S-a inaltat pentru a sluji ca Mare Preot in ceruri. El mantuieste pe cei credinciosi si va restaura toate lucrurile.

   Adventistii de ziua a saptea se inscriu in gandirea protestanta. Ca si ceilalti crestini, noi credem ca Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, deoarece oamenii care au scris-o au vorbit de la Dumnezeu, inspirati de Duhul Sfant.

   Credem ca Biblia este singura norma de calauzire in materie de credinta, standardul de apreciere a caracterului, testul experientei crestine si relatarea demna de crezare a modului in care Dumnezeu a actionat in cadrul evenimentelor consemnate de istorie, fiind astfel adeptii principiului Sola Scriptura, specific gandirii protestante.

   Prin creatie, omul beneficiaza de principiul liberului arbitru, adica are posibilitatea de a alege intre bine si rau, fiind astfel responsabil pentru alegerea sa. Atunci cand omul alege sa creada in Isus Hristos si in jertfa Sa rascumparatoare, el primeste, prin harul lui Dumnezeu, iertarea de pacatele savarsite si motivarea, vointa si puterea de a trai in armonie cu voia lui Dumnezeu, experimentand astfel neprihanirea prin credinta. Duhul Sfant ne da putere sa traim o viata sfanta, sa ramanem in Hristos si sa avem astfel siguranta mantuirii.

   Sfanta impartasanie, pe care o numim Sfanta Cina, este o impartasire cu simbolurile trupului si sangelui lui Isus Hristos, o expresie a credintei in El ca Domn si Mantuitor.

   Aparuta la jumatatea secolului al XIX-lea si apartinand din punct de vedere istoric curentului de gandire protestant, Biserica Adventista de Ziua a Saptea face parte din grupul bisericilor neoprotestante, iar asumarea mandatului de a propovadui Evanghelia si acceptarea acesteia ca baza unica a credintei si trairii inscrie Biserica noastra in comunitatea bisericilor evanghelice.

   Noi practicam botezul prin scufundare, pe baza deciziei personale si a marturisirii credintei in Isus Hristos ca Mantuitor personal. Scufundarea totala in apa a celui care este botezat semnifica moartea fata de pacat si invierea la o viata noua in Isus Hristos.

   Pentru noi, biserica este comunitatea credinciosilor care marturisesc pe Isus Hristos ca Domn si Mantuitor, care se aduna laolalta pentru inchinare, partasie, instruire din Cuvantul lui Dumnezeu, pentru celebrarea Sfintei Cine, pentru slujirea semenilor si pentru proclamarea Evangheliei.

   Identitatea noastra spirituala este caracterizata de trei componente ale crezului nostru care, in primul rand, inmanunchiaza armonios invataturile biblice fundamentale ale crestinismului cu acelea care sunt rezultatul aprofundarilor realizate de diferite curente crestine de-a lungul timpului. In al doilea rand, contine invataturi prezente si in crezul altor biserici, cu dezvoltari proprii Bisericii Adventiste.

   Si, in al treilea rand, contine invataturi specifice, care sunt rodul aprofundarilor realizate de Biserica noastra.

   Numele Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea face trimitere la doua doctrine: una, fundamentala pentru crestinism, se refera la a doua venire a lui Isus Hristos – de la latinescul adventus, venire, iar a doua, intalnita si la alte comunitati religioase, se refera la respectarea zilei a saptea a saptamanii, sambata, ca zi de odihna si de inchinare.

   Aceste referiri indica importanta si locul special pe care-l ocupa invataturile amintite in viata Bisericii, definindu-ne identitatea. A doua venire a Domnului Isus ca sa rascumpere pe cei neprihaniti, asa cum afirma crezul crestin, este fericita noastra nadejde. In intelegerea noastra, aceasta nadejde implica o pregatire care presupuneBiserica Adventista de Ziua a Saptea Alexandria armonizarea vietii cu vointa descoperita a lui Dumnezeu.

   Isus Hristos va veni in mod personal, iar acest eveniment va fi vizibil la scara mondiala – „acest Isus care s-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer”. Implinirea profetiilor si situatia actuala a omenirii arata ca venirea lui Isus Hristos este iminenta. Timpul acestui eveniment nu a fost descoperit, de aceea suntem indemnati sa fim gata.

   Prin mentionarea zilei a sapteain numele Bisericii, noi evidentiem ca facem din respectarea acestei zile o placuta recunoastere a faptului ca Dumnezeu este Creatorul si Suveranul nostru, si ne exprimam astfel loialitatea fata de Cel care „in sase zile a facut cerurile si pamantul… iar in ziua a saptea S-a odihnit”. Petrecem aceasta zi in comuniune cu El prin inchinare, rugaciune, studiu si meditatie asupra Cuvantului Sau.

   Noi consideram ca pazirea, in sine, a Sabatului nu ne mantuieste si intelegem ca toti aceia care intra in odihna la care ii invita Dumnezeu „se odihnesc de lucrarile lor cum S-a odihnit si Dumnezeu de lucrarile Sale”. Gasim deci in odihna de Sabat, o eliberare de oboseala fizica si de stresul cotidian, dar mai ales o odihna spirituala, o pregustare a celei vesnice.

   Noi credem ca intreaga omenire este acum implicata in marea lupta dintre Hristos si Satana, cu privire la Legea lui Dumnezeu si la suveranitatea Sa in Univers. Acest conflict a inceput in ceruri cand Lucifer, o fiinta creata, a devenit Satana, vrajmasul lui Dumnezeu, prin inaltare de sine, si a condus la razvratire o parte din ingeri. Inselandu-l pe om, Satana a introdus spiritul razvratirii si in lumea noastra. Pentru a ajuta pe poporul Sau in acest conflict, Hristos trimite Duhul Sfant si ingerii credinciosi sa-l calauzeasca, sa-l apere si sa-l sustina pe calea mantuirii.

   Noi credem ca marile principii ale Legii lui Dumnezeu sunt incluse in cele Zece Porunci, care exprima dragostea, vointa si planurile lui Dumnezeu in ceea ce priveste comportamentul si relatiile interumane, avand caracter de obligativitate pentru oamenii din toate timpurile. Mantuirea este exclusiv darul lui Dumnezeu, iar rodul ei este iubirea fata de Dumnezeu si de semeni, manifestata prin respectarea Legii lui Dumnezeu.

   Unul dintre darurile Duhului Sfant este profetia. Acesta este un semn distinctiv al bisericii lui Dumnezeu si a fost manifestat in cadrul Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea prin lucrarea lui Ellen G. White. Avand autoritatea unui sol al lui Dumnezeu, scrierile sale sunt o sursa continua de mangaiere si incurajare. Ele calauzesc, invata si corecteaza pe credinciosi, aratand in mod clar ca Biblia reprezinta standardul de apreciere a invataturii si experientei.

   Noi credem ca omul a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin neascultare, el a rupt relatia dintre el si Creatorul sau, negand dependenta de El. Chipul lui Dumnezeu a fost astfel denaturant si omul a ajuns supus mortii. Dumnezeu va darui insa nemurirea celor rascumparati de El. Pana atunci, moartea este un somn, o stare de inconstienta si nu exista nici o alta entitate din om care sa continue sa traiasca.

   Desi intruneste caracteristicile unei manifestari religioase cu specific modern, atat in modul cum relationeaza cu divinitatea, prin promovarea relatiei directe cu Isus Hristos, cat si prin raspunsul pe care-l ofera trebuintelor sociale, prin prisma invataturii marturisite si traite, Biserica Adventista de Ziua Saptea nu este pur si simplu o noua denominatiune care si-a facut aparitia la jumatatea secolului XIX.

   Ceea ce cred adventistii de ziua a saptea au crezut apostolii, primii crestini si, inaintea lor, aceasta a fost speranta patriarhilor. Astfel, credinta adventista, departe de a fi o evolutie religioasa moderna, este o revenire la vechile invataturi biblice. Credinta noastra este fundamentata pe invataturile Bibliei si este aceeasi credinta care a fost data sfintilor „o data pentru totdeauna”.

    Doctrina sociala

   Orice doctrina si invatatura a Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea are consecinte etice si sociale, asadar teologia sa este si sociala, motiv pentru care nu a formulat in mod special o doctrina in acest sens. Totusi, daca trebuie sa vorbim despre gandirea sa sociala, unele doctrine pot fi mentionate cu prioritate.

   In ceea ce priveste relatia cu alte biserici si organizatii religioase, Biserica Adventista de Ziua a Saptea sustine ca aceia care il prezinta pe Hristos inaintea oamenilor fac parte din planul divin pentru evanghelizarea lumii si ii respecta pe crestinii din alte biserici angajati in salvarea de suflete pentru Hristos.

   De aceea, in aceste relatii va prevala spiritul de curtenie, sinceritatea si echitatea crestina. In acelasi timp, adventistii promoveaza un cod de buna comportare in privinta evanghelizarii si sunt atenti ca oamenii sa nu se simta incurajati sa intre in biserica pentru eventuale interese sau in speranta ca pot obtine avantaje materiale. De asemenea vegheaza ca nimeni sa nu fie constrans sa ramana in comunitate, deoarece partasia cu Hristos si cu Biserica Sa trebuie sa fie o optiune personala.Biserica Adventista de Ziua a Saptea Alexandria

   Bazandu-se pe invatatura biblica, adventistii de ziua a saptea se supun autoritatii civile recunoscand-o ca parte a ordinii sociale acceptate de Dumnezeu.

   Ca urmare a acestei intelegeri, ei se roaga pantru „inaltele stapaniri” si colaboreaza cu ele in implinirea trebuintelor sociale. Cu toate acestea, atunci cand pretentiile puterii civile sunt in evidenta opozitie cu cerintele lui Dumnezeu, crestinul va asculta cu prioritate de Cuvantul lui Dumnezeu. In acest sens, Biserica Adventista se opune oricarei legi, activitati sau strategii care ar conduce la discriminare pe motive religioase si este pe deplin angajata in promovarea, apararea si ocrotirea libertatii religioase a oricarei persoane, din orice religie si din orice parte a Pamantului. Ea crede ca libertatea religioasa este cel mai bine respectata in conditiile separarii bisericii de stat.

   Deoarece omul apartine lui Dumnezeu prin creatiune si prin rascumpararea in jertfa ispasitoare a lui Isus Hristos si pentru ca trupul sau este Templul Duhului Sfant, adventistii cred ca au datoria sa-L proslaveasca si in trupul lor. In acest sens, inca de la inceputurile sale, Biserica Adventista de Ziua a Saptea a fost preocupata de lucrarea in favoarea restaurarii fiintei umane si de ingrijirea sanatatii prin promovarea unui stil de viata sanatos si prin infiintarea si administrarea de spitale.

   Biserica Adventista sustine mandatul evanghelic de a ingriji de saraci si de victimele catastrofelor. Responsabilitatea de a ingriji de trebuintele persoanelor defavorizate provine din credinta conform careia credinciosul este administratorul, nu propietarul, a tot ce are, motiv pentru care este dator sa foloseasca binecuvantarile primite de la Dumnezeu pentru implinirea nevoilor celor lipsiti.

Servicii

    Căsătoria este o instituţie divină stabilită de Însuşi Dumnezeu înainte de căderea omului, când toate lucrurile, inclusiv căsătoria, erau „foarte bune” (Gen. 1,31). „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup” (Gen. 2,24). „Dumnezeu a celebrat prima căsătorie. Astfel, această instituţie a fost iniţiată de Creatorul Universului. Căsătoria este onorabilă; ea a fost unul dintre primele daruri ale lui Dumnezeu pentru om şi este una dintre cele două instituţii pe care, după cădere, Adam le‑a luat cu el dincolo de porţile paradisului.” (Căminul adventist, pag. 25‑26)

   

    Prin botez, noi mărturisim credinţa noastră în moartea şi învierea lui Isus Hristos şi dăm mărturie privind moartea noastră faţă de păcat şi hotărîrea noastră de a umbla într-o viaţă nouă. În acest fel, noi recunoaştem pe Hristos ca Domn şi Mîntuitor, devenim poporul Lui şi sîntem primiţi ca membri de către biserica Sa. Botezul este un simbol al unirii noastre cu Hristos, al iertării păcatelor noastre şi al primirii Duhului Sfînt. El se săvîrşeşte prin scufundarea în apă şi este condiţionat de mărturisirea credinţei în Isus şi de dovezile pocăinţei de păcat. El urmează instruirii în adevărurile Sfintelor Scripturi şi acceptării învăţăturilor ei.

 

    Natura morţii. Dacă moartea este încetarea vieţii, ce spune Biblia despre condiţia sau starea omului în moarte? De ce este important pentru creştini să înţeleagă această învăţătură biblică ?

    Moartea este un somn. Moartea nu este o definitivă nimicire; ea este numai o stare de inconştienţă temporară în timp ce persoana aşteaptă învierea. În repetate rînduri, Biblia numeşte această stare in- termediară somn. Referindu-se la moartea lor, Vechiul Testament descrie pe David, Solomon şi alţi împăraţi ai lui Israel şi Iuda, ca adormind cu părinţii lor (1Regi 2, 10; 11, 43; 14, 20. 31; 15, 8; 2 Cron. 21, 1; 26, 23, etc). Iov a numit moartea un somn (Iov 14, 10-12), aşa cum a făcut David (Ps. 13, 3), Ieremia (Ieremia 51, 39. 37), şi Daniel (Daniel 12, 2).

   Noul Testament foloseşte aceleaşi imagini. În descrierea stării fiicei lui Iair, care era moartă, Domnul a spus că ea dormea (Mat. 9, 24; Marcu 5, 39). El S-a referit la moartea lui Lazăr într-un fel asemănător (Ioan 11, 11-14). Matei scria că „multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat" după învierea Domnului Hristos (Mat. 27, 52), iar, în raportul martiriului lui Ştefan, Luca a scris că „a adormit" (Fapte 7, 60). Atît Pavel, cît şi Petru au numit, de asemenea, moartea un somn (1 Cor. 15, 51; 1 Tes. 4, 13-17; 2 Petru 3, 4).

   Prezentarea biblică a morţii ca un somn se potriveşte foarte bine cu natura ei, aşa cum demonstrează următoarele comparaţii:

  1. Aceia care dorm sînt inconştienţi. „Cei morţi nu ştiu nimic" (Ecl. 9, 5).
  2. În somn, gîndirea conştientă încetează. „Suflarea lor trece. şi în aceeaşi zi le pier şi planurile" (Ps. 146, 4).
  3. Somnul pune capăt tuturor activităţilor zilnice. „Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici înţelepciune" (Ecl. 9, 10).
  4. Somnul ne separă de aceia care nu dorm, cum şi de activităţile lor. „Niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare" (vers. 6).
  5. Somnul normal face inactive emoţiile. „Şi dragostea lor şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit" (v. 6).
  6. În somn, oamenii nu laudă pe Dumnezeu. „Nu morţii laudă pe Domnul" (Ps. 115, 17).
  7. Somnul presupune o trezire. „Vine ceasul cînd toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele" (Ioan 5, 28, 29).

    

Galerie foto

©2015 Powered by Kival Media