Istoria Bisericii ELIM

  Biserica “Elim” de-a lungul timpului datorită vremurilor grele și a nerecunoașterii lor ca biserică, cele mai frecvente strângeri ale micului grup erau pe străzile Memorandului și Telegrafului, din cartierul Fabric. În anul 1935 a avut loc prima schimbare, când, în casa familiei Țunea Ioachim din str. Leului nr.2, cartierul Fabric, s-a deschis în formă oficială, deși tot în condiții ilegale, prima Biserică Apostolică Penticostală, avându-l ca pastor pe fratele Izbașa Alexandru, care a coordonat un grup de 20-30 de credincioși. Biserica, astfel formată, a funcționat la acea adresă până în anul 1943, când datorită noilor membri care s-au alăturat și a faptului că aceștia locuiau în cartierele mai îndepărtate: Mehala, Blașcovici și Ronaț, biserica s-a mutat în str. Schwiker nr. 23, apoi la nr. 35, din cartierul Ronaț, loc în care a funcționat până la data de 3 noiembrie 1946. Ca urmare a recunoașterii de către Statul român a Cultului Penticostal, ca unul dintre cele 14 culte religioase din România, biserica s-a mutat, în data de 3 noiembrie 1946, în cartierul Cetate, pe str. Oituz nr.5. Într-o clădire mai spaţioasă şi mai centrală, cu un număr de 80-100 de membri, biserica a avut adunări până la data de 31 decembrie 1960, când, sub presiunea regimului comunist, a fost nevoită să funcţioneze în aceeaşi clădire cu biserica maghiară-germană din str. Mangalia nr.18, din cartierul Iosefin, având programe şi servicii divine alternative. Ca slujitori ai acestei biserici au lucrat frații Izbașa Alexandru și Nicola Pavel, care au slujit ca pastori din anul 1935 până în anul 1947. Datorită numirii de către Consiliul Bisericesc a fratelui Izbașa ca misionar pe țară și a retragerii din motive familiale a fratelui Nicola, a fost ordinat ca pastor al bisericii fratele Țunea Ioachim. Fratele Țunea a slujit ca pastor al bisericii în două etape: din 1947 până în 1957 și din 29 august 1959 până în 31 decembrie 1961. Între cele două etape de pastorat ale fratelui Țunea, adică din 1957 până în 29 august 1959, ca pastor al bisericii a fost ordinat fratele Nicolescu Andrei. Apoi, din 1 ianuarie 1962 până la 31 decembrie 1962, pastorul bisericii a fost din nou fratele Izbașa Alexandru. În intervalul dintre 1 ianuarie 1963 și 31 decembrie 1963, când, din motive de sănătate, fratele Izbașa s-a retras, biserica a fost păstorită de fratele Silaghi Mihai (Mișu), pastoral bisericii maghiare-germane. În anul 1964, a fost ordinat ca diacon fratele Teodor Codreanu, iar şase ani mai târziu, în data de 15 martie 1970, a fost ordinat ca pastor. În perioada de diaconat a fratelui Codreanu, actele oficiale de cult ale bisericii erau îndeplinite de către fratele Silaghi Mihai, în calitate de pastor. În 11 martie 1973, biserica cu aproximativ 300 de membri, s-a mutat din nou, de această dată, în str. Romulus nr. 54, unde, prin cumpărarea unui imobil mult mai spațios, s-a amenajat un lăcaș de închinare care a funcționat până în data de 19 noiembrie 1988. Odată cu această schimbare, biserica a funcţionat sub denumirea de – Biserica Apostolică Penticostală – Comunitatea Nr. 2 Timişoara.

   În anul 1992, întrucât activităţile în care era implicată biserica erau tot mai numeroase, s-a simţit nevoia înfiinţării unei redacţii creştine a bisericii noastre. Astfel, la propunerea pastorului Teodor Codreanu, conducerea Bisericii ,,Elim” a hotărât înfiinţarea Redacţiei ,,Elim”, cu scopul editării Revistei Elim şi a materialelor necesare pentru activităţile în care era implicată biserica. În această perioadă Biserica ,,Elim” a traversat şi momente mai grele peste care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a trecut cu bine. Astfel, la sfârşitul lunii septembrie 2004, la vârsta de 76 de ani, după o bogată şi rodnică viaţă de slujire în ogorul lui Dumnezeu, Domnul l-a chemat Acasă la El, pe fratele Teodor Codreanu – pastorul principal al Bisericii ,,Elim”, care în ultimii ani de viaţă a suferit cu răbdare şi fără cârtire neputinţa care i-a cuprins trupul şi i-a afectat sănătatea.

Sursa: elim.ro